Citat:
|
- De asemenea, mai există și alți “preoți obișnuiți”, care nu sunt simultan și “episcopi” : “preotul” Irineu Tărcuță (cumnat cu Mihaela Tărcuță), “preotul” Ionică Țurloi și “preotul” Georgică Nicolae. Ei au fost hirotoniți în taină, în chip neoficial, de către cei trei “preoți-episcopi” (Ilie, Spiridon și Neculai ). După aceea, ei au fost de regulă folosiți tot în taină, pentru activități pastorale curente, de uzură, în timp ce așa-zisa “troiță”, tripleta Ilie-Spiridon-Neculai, era conservată pentru sărbătorile mari sau pentru activități publice cu caracter aparte, spectaculos, în care ei apăreau ca persoane oficiale, reprezentative către exterior. În prezent și acești “preoți obișnuiți” sunt trași pe linie moartă de către lideri: Irineu ca fiind “necorespunzător”( deoarece, considerându-se membru al familiei, s-a îngâmfat și a devenit lipsit de obediență față de lideri); Ionică, deoarece a lăsat totul baltă și a fugit la casa părintească ( fiind dezgustat de prea multe nereguli și fariseism în care era obligat să se amestece); Georgică, deoarece din cauza relelor tratamente la care a fost supus, i-au apărut dintr-o dată grave probleme psihice (care au necesitat apoi tratament îndelungat și internări repetate).
|
Cu ghilimeaua și ironia iar ne cam furgăsim pălăria.
Păi unde nu apare mândria și îngâmfarea? Ori BORoblemele la Tărtăcuță? Firește, doar la cei care ascultă și se smeresc și... firește... iubesc și cred cu Adevărat... căci cei ce au minteresul duhului minciunii măririi de sine... e nefiresc să le apară tot felul de probleme la minteres dar le apar, nu numai văzute ci și nevăzute care or să se arate abea la seceriș, la culesul roadelor... păpământului... să vezi atunci ce fructe pline cu viermi au făcut unii, și iar o să se mire îngerii întrebând:„ -au doară n-ai pus sămânță bună în arie?” iar Domnul o să le răspundă: „-nu smulgeți încă, mai lăsați, lăsați să mai crească împreună până la vremea secerișului ca nu cumva smulgând neghina sădită de un vrăjmaș, de un om rău, să tragă după sine și grâul, ci mai bine nu mai mâncați din aluatul fariseilor și saducheilor, că ăla chiar dacă e făcut numai din făinuță din aia albă iată că e toxic și otrăvitor, fiindcă ei spun dar nu fac, și nu se știe cum pot spune în timp ce în inima lor este răutatea, căci din preaplinul inimii vorbește gura” (ceva de genul ăsta ar fi răspuns Domnul)
Citat:
|
- Atragerea, într-o primă fază, a unor ierarhi din BOR (ex: episcopul Irineu Bistrițeanul), și a unor preoți din Târgoviște și București, pentru o legitimare “ortodoxă” a mișcării. Ulterior, atât episcopul Irineu cât și preoții simpatizanți au retractat această legătură cu NIP. Chiar și unii preoți din interiorul mișcării au retractat, părăsind “lucrarea” ( ex: preotul Ștefan Gândiceanu din București, preotul Irineu Tărcuță din Târgoviște, preotul Ionică Țurloi din Pucioasa). În faza care a urmat imediat după declanșarea conflictului deschis cu BOR ( ianuarie 1993), liderii mișcării au impus adepților lor ruperea oricărei legături canonice cu ierarhia recunoscută a BOR, inclusiv cu ierarhul Irineu, și refuzul unei ascultări pe linie mânăstirească, deși liderii se declară în continuare viețuitori ai “Mânăstirii NIP”.
|
„La plăcinte înainte; la război înapoi”, sau cum zicea poetul neamului, Eminescu:
„Glossă
Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece.
Multe trec pe dinainte,
În auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?...
Tu aseaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Când cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.
Nici încline a ei limba
Recea cumpan-a gândirii
Înspre clipa ce se schimba
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naste
Si o clipa tine poate;
Pentru cine o cunoaste
Toate-s vechi si noua toate.
Privitor ca la teatru
Tu în lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plânge, de se cearta,
Tu în colt petreci în tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.
Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat începutul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te întreaba si socoate.
Caci acelorasi mijloace
Se supun câte exista,
Si de mii de ani încoace
Lumea-i vesela si trista;
Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
Amagit atât de-adese
Nu spera si nu ai teama.
Nu spera când vezi miseii
La izbânda facând punte,
Te-or întrece nataraii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teama n-ai, cata-vor iarasi
Între dânsii sa se plece,
Nu te prinde lor tovaras:
Ce e val, ca valul trece.
Cu un cântec de sirena,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca sa schimbe-actorii-n scena,
Te momeste în vârteje;
Tu pe-alaturi te strecoara,
Nu baga nici chiar de seama,
Din cararea ta afara
De te-ndeamna, de te cheama.
De te-ating, sa feri în laturi,
De hulesc, sa taci din gura;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Daca stii a lor masura;
Zica toti ce vor sa zica,
Treaca-n lume cine-o trece;
Ca sa nu-ndragesti nimica,
Tu ramâi la toate rece.
Tu ramâi la toate rece,
De te-ndeamna, de te cheama;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teama;
Te întreaba si socoate
Ce e rau si ce e bine;
Toate-s vechi si noua toate:
Vreme trece, vreme vine. „
Dar nu e clar ce s-a pus la cale? Păi prin abuz de putere, lupul răpitor îmbrăcat în haină sfântă, viclean cucernică, a încercat să cucerească, pardon să răpească adică să fure ce era al Lui Dumnezeu, dăruit de El credincioșilor Săi, adică se voia prin autorități să-și instaleze pe niște călugări aserviți care să le scoată definitiv din cap fumurile și proorociile de la Dumnezeu tuturor celor refrectari... deci Pisikaa împreună cu autoritățile emanate ale vremii au încercat și i-a și obligat pe toți să se lepede de Cuvântul lui Dumnezeu și de darul proorociei, urmând a le confisca toate lucrurile și trecându-le în subordinea cineștie a cui, a BISERICII, a ierarhului locului, a unei mănăstiri, găseau ei ceva „bun de tot”. Deci a fost pusă la cale o abdicare forțată a liderilor, implementată exact așa cum a pățit-o și regele Mihai după ce i-a bătut pe naziști până aproape de Germania, deci au șantajat și amenințat și obligat, și așa a pățit-o și arh. Irineu Bistrițeanul și toți ceilalți după ce au răbdat până la martiraj toată prigoana proeltcultistă cu pieptul înainte și capul la Dumnezeu; Și ce era să facă dacă maimarii...? Să țină de funcții și ranguri? Păi „au părăsit țara”, că altfel ar fi fost exterminați studenții regaliști și chiar și după aia toți au fost trecuți pe linie moartă și nu li s-a mai dat voie să intre în țara lor, din ispismă și invidie. Pentru că de ce au crezut în Dumnezeu răbdând și nesupunându-se fiarei roșii, că de ce au primit darul, ascultarea de Înțelepciunea Mântuirii venită prin Cuvântul lui Dumnezeu din nou pe pământ ca să regăsească pe oaia rătăcită și rătăcitoareoare... Păi se puseseră unii stăpâni alături de Pisiskaa pe oile Domnului și voiau ca toate toate să fie ale lor, numai... și voiau să le păstorească numai și numai pentru ei înșiși. Ceva de genul ăsta, că procesul calomnios făcut ca la partid, terminat cu angajamente și șantaje și amenințări, de ăla nu se mai spune nimic, s-a trecut la lucruri uitate, nesemnificative, dosare ce nu e voie a se deschide, așa ca și alea de la revoluție. E trecut pe linie moartă și e acoperit cu nisisip. Dar tot degeaba fiindcă putreziciunea se întinde ca și în brâul uscat al lui Ieremia băgat în stâncă, și mirosul apare și iar apare, și până nu se rupe pisisikaa în două, tot va apare la nesfârșit puteroareaoare... Iar după ce vor rupe Pisisika s-ar putea ca unii să meargă cu Domnul iar alții să rămâie cu câte o bucată din Pisikaa cea neagră.
continuarea mai jos