În prealabil postat de cezar_ioan
Acum însă spun: mesajul paulin se zdrențuiește în timp, în sufletele creștinilor, de prea multă folosire și împrumuturi. Se zdrențuiește, îmbogățindu-se necontenit, cu fiecare purtător care îi folosește puterea lăuntrică și îl dă mai departe.Fiecare exegeză, fiecare tâlcuire zdrențuiește Scriptura, îmbogățind-o. Oamenii, prin tensiunea pe care o pun între Cuvânt și viețile lor personale, pe măsură ce viața lumii se depărtează tot mai mult de Cruce, purtînd amprenta sutelor de generații, subțiază și tocesc fibra mesajului dintâi, așa cum fusese el răsucit în textura relației dintre inimile apostolilor și Inima Domnului.
Cu toate acestea, iar aici e miracolul, cămașa aceasta tot mai zdrențuită a milosteniei pauline ține mereu de cald! E suficientă o singură atingere a firului ei, fie și pe un colț de umăr, că iată, sufletul credinciosului se încălzește în întregime, ca și cum cămașa ar fi fost croită special pentru el, ca și cum a primit-o nou-nouță și impecabil croită anume doar pentru el.Cum e posibil așa ceva, eu nu știu. Chiar și îngerul din acceleratul vieții noastre se miră de acest
fapt!..., zice textul.Presupun că scânteia din afară, scânteia cuvântului Apostolului, aprinde singură un foc interior care este întotdeauna pe măsura potrivită fiecărui creștin.
|