Citat:
|
În prealabil postat de andrei_mihai
so.... unu la mana:eu zic ca e o mare panarama chestia aceea cu daca nu esti botezat nu ai voie in Biserica. de unde ati luat-o nu stiu, dar parca nu e in Biblie. dupa ce in Biserica Ortodoxa nu se prea face nimic pt un suflet.. chiar daca asa se vrea... nu am voie sa stau la Liturghie daca nu sunt botezat? si atunci eu de unde sa aflu, ca necrestin, de Dumnezeu? sa ma apuc sa studiez singur? oricum al doilea lucru... daca stai sa te uiti in Biblie pe la inceputul Evangheliilor o sa vezi faptul ca Ioan boteza oamenii care isi marturiseau pacatele. Deci => botezul se poate face de un om capabl sa-si dea seama de natura sa pacatoasa si sa fie gata sa regrete pacatele. Cum poate un copil de cateva luni sa realizeze ca a pactuit(desi a pacatuit)?
3 la mana in Vechiul Testament viata spirituala se realizeaza pe ritualuri, pe cand in Noul relatia se bazeaza mai mult pe relatia directa Dumnezeu <-> eu. acum... e logic ca Iisus sa fi facut toate lucrurile necesare legilor iudaice, pt ca a fost nascut evreu.
4 la mana faza cu Marea Rosie si cu Noe, nu cred ca e valabila, pt ca in ambele cazuri nimeni nu s-a udat :D. ori au fost in arca, ori au trecut ca pe uscat. 5 la mana, parerea mea integrala despre botez nu este acceptata banuiesc nici de biserca mea(crestina dupa evanghelie) dar o sa o impartasesc cu voi, si daca ai argumente contra, nu ezita :) deci... daca stai s observi in ce context e folosit botezul o sa observi ca de fapt el este o declaratie facuta de cel ce este botezat ca este gata sa intre in familia lui Dumnezeu. si aici este un exemplu fff cunoscut, si ma refer la talharul de pe cruce care nu a trebuit sa fie botezat, dar a ajuns in Rai. de ce? pentru ca a marturisit de fata cu ceilalti ca are nevoie de Iisus. de multe ori noi luam chestiile bisericesti ca ritualuri, ceva de genul must do it, or else... dar nu este asa. in spatele acestor ritualuri se afla o semnificatie, si aceea conteaza cel mai mult. si din pacate pe aceea o uitam. in momentul in care eu imi botez copilul, pt ca asa a zis popa, si dupa aia dau chef de chef.... aia da declaratie de a-l urma pe Iisus... si tine minte ca a fi crestin nu este fff usor, din contra este foarte greu, pt ca in momentul in care tu apartii de Hristos, michiduta nu o sa someze. e chestia aia in Biblie care spune ca e mica poarta, dar in alta parte se spune ca e mica si calea. deci nu e indeajuns sa intri pe poarta, trebuie sa ramai pe drum, si cam asta nu prea se face. oricum sper ca ai inteles macar o mica parte din ce am spus eu. si ca o concluzie nu botezul face crestinul, ci crestinul face botezul. Hristos a inviat!
Mihai
|
citeste urmatorul text, scris de un fost predicator protestant, care credea inainte la fel ca tine , dar cu ajutorul Domnului s-a luminat:
Nu este doar pentru adulti!
Precedentul scripturistic
O cale de a cerceta consistenta scripturistică a botezului pruncilor este de a lua în considerare acest lucru: dacă apostolii însisi ar fi recurs la călăuzirea Scripturii în privinta botezului pruncilor, ce ajutor ar fi găsit? Desigur, trebuie să ne aducem aminte că singurele Scripturi cu care trebuia să lucreze apostolii erau la început cele ale Vechiului Testament. Ce lumina pot împărtăsi acestea asupra acestei probleme?
Să ni-i închipuim pe apostoli răspândindu-se după Cincizecime, împlinind misiunea lui Hristos de a predica Evanghelia si de a-i boteza pe cei care se converteau la ea. Dacă unul dintre acei convertiti, cineva precum temnicerul din Fapte 16, i-ar fi întrebat pe apostoli: "Poate să se boteze si fiica mea de sase luni?" La ce îndrumare scripturistică s-ar fi dus ei pentru raspuns?
Ei bine, scrierile apostolilor, care au devenit Noul Testament, învată limpede că apostolii văd botezul ca pe semnul unui Nou Legământ al relatiei cu Hristos. În botez, ne îngropăm împreună cu Hristos și ne ridicăm cu EI prin puterea Duhului Sfânt. Orice legământ pe care Dumnezeu l-a făcut cu oamenii a avut un semn vizibil. În legământul Său cu Israel, semnul lui Dumnezeu a fost tăierea împrejur. Fără îndoială, Apostolii ar fi fost în acord cu descrierea botezului făcută de Sfântul Ciprian, care il numeste "tăierea împrejur duhovnicească".
Prin urmare, întrebarea pe care si-ar fi pus-o Apostolii, în căutarea unei îndrumări referitoare la botezul pruncilor, era: "Ce ne învată Scripturile despre cine sunt cei care pot fi primiti în Legământul lui Dumnezeu si pot primi semnul acestuia?" Ca evrei, răspunsul absolut, 100% scripturistic, ar fi fost evident pentru ei.
Vedeti, în cazul Vechiului Legământ, Dumnezeu nu numai că permite copiilor să primească semnul tăierii împrejur. EI porunceste chiar sa fie acordat la vârsta de opt zile oricarui băiat născut în casa lui Israel. Aceasta ar părea să fie evidenta scripturistică cea mai limpede în privinta botezului pruncilor.
Sălăsluirea Duhului
Un posibil răspuns protestant ar suna astfel: "Dar aici nu vorbim despre Vechiul Legământ. Vorbim despre Noul". Acum trebuie să spun că întrebarea dacă merită să argumentezi că Dumnezeul milei și al iubirii fără de margini ar dărui cu bucurie copiilor binecuvantarile legământului legii, dar le-ar refuza initierea în legământul harului. Dar vreau să cercetez întrebarea dintr-o perspectivă exclusiv nou testamentară. Vom vedea astfel că scrierile apostolice ajung la aceeasi concluzie: botezul copiilor este în acord desavarsit cu învătăturile scripturii (Vechiul si Noul Testament).
Ca protestant, textul la care am trimis întotdeauna pentru a protesta împotriva ideii de botez al copiilor a fost, desigur, Fapte 2: 38: Pocaiti-vă și să se boteze fiecare dintre voi în numele lui lisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre.
In mod tipic, aici mă opream întotdeauna din citit. Pentru mine, acest lucru părea suficient pentru a arata ca pentru a fi botezat este nevoie de pocăintă. Pruncii nu se pot pocăi. Este cât se poate de simplu. Dar când am început să cercetez serios această întrebare, mi-am dat seama că pasajul continuă. Citind versetul întreg, ca și pe urmatorul, m-am văzut nevoit să privesc lucrurile mai larg:
lar Petru a zis către ei: Pocăiti-vă si să se boteze fiecare dintre voi în numele lui lisus Hristos. spre iertarea păcatelor voastre, si veti primi darul Duhului Sfânt. Căci vouă vă este dată făgăduința si copiilor vostri si tuturor celor de departe, pe oricâti ii va chema Domnul Dumnezeul nostru (Fapte 2: 38-39).
Sunt câteva lucruri importante de văzut aici. Mai întâi, botezul nu este scopul final al pocăintei. Scopul pocăintei si al botezului este de a da credinciosului darul Duhului Sfânt. Duhul Sfânt este promisiunea despre care vorbeste Petru aici (cf. Fapte 2: 33). Petru declara că darul Duhului este și pentru copiii celor care ascultă cuvintele lui.
Aici întâlnim din nou întelegerea pe care o are Biserica primară asupra mântuirii ca lucrare vie. Pocainta si botezul, ne învată Petru, sunt pasi către scopul ultim al credintei crestine: găsirea lui Dumnezeu care Se sălăsluieste întru noi. Sălăsluirea Duhului este marca de identificare a unui adevărat crestin, "garantia" că suntem avutia răscumpărată (Efeseni 1: 14) a lui Hristos.
Acest lucru este confirmat pe viu ceva mai târziu în cartea Faptelor. In capitolul 8 îi vedem pe Petru și pe loan coborând în Samaria. Ei găsesc aici credincioși care fuseseră botezați în numele lui lisus Hristos. Dar pasul
final, venirea Duhului Sfânt asupra lor, nu se petrecuse încă. Pentru apostoli,aceasta era o situație inacceptabilă, pe care o îndreaptă îndată. Vietile acestor credinciosi nu se vor împlini până nu se va fi manifestat întregul proces - pocainta, botezul și sălăsluirea Duhului Sfânt.
Cum se leagă acest lucru de botezul pruncilor? Istoria crestinilor ne arată că nu abilitatea de a se pocăi si botezul face pe cineva crestin. Pocăinta si botezul nu sunt pasii finali în urmarea lui Hristos. Procesul trebuie să includă sălăsluirea Duhului Sfânt.
Astfel, problema reală care trebuie discutată în ce-i priveste pe copii nu este: "Copiii se pot pocăi?" Ci, mai degrabă: "Poate Duhul lui Dumnezeu să Se sălăsluiasca în copii?" Dacă răspunsul este "da", atunci, pe temeiul Scripturilor si al apostolului Petru, trebuie să botezam copiii.
Acest lucru este lămurit în istoria lui Comeliu și a casei sale (cf. Fapte 10). Pe când Petru le predica, Duhul Sfânt S-a pogorât asupra lor. Ei bine, cum Comeliu îsi adunase toate rudele și prietenii pentru a-l asculta pe Petru și cum Duhul Stant S-a pogorat asupra tuturor celor din casă (v. 44), este cât se poate de probabil ca Duhul Sfânt S-a pogorât si asupra unor copii - poate chiar prunci.
Dar, în virtutea argumentului, să presupunem că toti cei prezenti erau adulti. Aici erau oameni asupra carora tocmai se pogorâse Duhul Sfânt, dar care încă nu fuseseră botezați în apa. Când s-a pus întrebarea dacă să fie botezaîi, Sfântul Petru a declarat: Poate. oare, cineva să oprească apa, ca să nu fie botezați aceștia care au primit Duhul Sfânt ca si noi? (Fapte 10: 47). În mintea Sfântului Petru, botezul si prezenta Duhului sunt inseparabile, ca două acte ale aceleiasi piese. Dacă pecetea Noului Legamant (Duhul Sfânt) este prezentă în cineva, semnul aeestui legământ (botezul) trebuie cu siguranta să i se acorde - indiferent dacă persoana este de opt ani sau de opt zile.
Să ne întrebăm: "Poate Duhul Sfânt să Se sălăsluiască în prunci si în copii mici?" Cum poate un protestant să raspundă la aceasta întrebare? Dacă as întreba "Au pruncii nevoie să se mântuiască?", cei mai multi dintre protestanti ar raspunde: "Da". Recunosc ca nimeni nu este văzut făra întinarea păcatului, afară de Unul. Vrea Dumnezeu să-i mântuiască pe prunci? "Bineînteles", ar răspunde. Hristos a murit ca să-i mântuiască si pe ei? Din nou, răspunsul ar fi ferm: "Da".
Dar lucrurile se schimbă atunci când întrebarea este: "Vrea Hristos ca Duhul Sfânt să Se sălăsluiască într-un prunc?" Tocmai am vazut că învătătura si predica Sfântului Petru este că botezul si sălăsluirea Duhului Sfânt sunt legate una de alta. Astfel, în lumina Scripturilor singurul răspuns solid pe care il poate da un protestant care interzice botezul pruncilor este: "Nu, Duhul nu Se poate sălăslui într-un prunc". De ce? El crede că copilul nu poate fi botezat până când nu atinge "vârsta responsabilitătii" (în mod curios, acesta este un concept care nu este mentionat nicăieri în Scripturi!) O persoană tânără trebuie mai întâi să recunoască nevoia sa de Dumnezeu, să se pocaiasca și să-și mărturisească credința în Hristos. Numai atunci el sau ea poate fi botezat(a), iar botezul acesta este un anunt public al aderării sale interioare la Dumnezeu. Numai atunci, în întelegerea protestantă, poate Duhul lui Dumnezeu să Se sălăsluiască în acea persoană.