Unii oameni nu sunt de acord ca multe cuvinte care se folosesc la slujba..Ei zic ca multe din din ele trebuie inlocuite prin cuvinte care se folosesc in zilele noastre...cuvinte moderne...
Despre asta Parintele Sofonie Saharov spune urmatoarele:
Graiul Liturgic, de Arhimandrit Sofronie de la Essex
Categorie: povătuiri duhovnicesti
„Întru început era Cuvântul, si Cuvântul era către Dumnezeu, si Dumnezeu era Cuvântul… toate printr’însul s’au făcut” (1 Ioan, 1 și 3).
Limba omenească are menirea să exprime realitatea diferitelor planuri: există planul vietii – al necesitătilor vietii; există planul apropiat de el si cu toate acestea deosebit prin simtăminte si patimi sufletesti primitive; există limba demagogiei politice; există limba stiintifică, filosofică, poetică; în sfârsit, cea mai înaltă decât toate, limba Dumnezeiestii Descoperiri, a rugăciunii, a theologiei si a altor raporturi dintre Dumnezeu si oameni – limba Liturgică. Cunostinta abstractă despre existentă are rădăcini metafizice; aici se referă stiinta, filosofia si, mai întâi de toate, cunostinta de Dumnezeu. Cuvintele, care exprimă mai sus citatele genuri ale cunostintelor, precum si Numele Dumnezeiesti purced din sfera intelectuală, metafizică. În acelasi timp lor le este propriu să provoace în minte sau în inimă diferite reactii si în acest sens ele apar ca niste „reflexe conditionate”, care poartă caracterul nemijlocit, automat.
În fata oricărei limbi se pune problema de a-l introduce pe ascultător sau cititor în acel domeniu de care apartine limba dată. Tinând seama de energia cuvintelor „conditional reflexive”, noi trebuie să dăm, în chip deosebit, mai multă atentie graiului liturgic, care e chemat să nască în minti si în inimile celor ce se roagă simtirea unei alte lumi, mai înalte. Aceasta se dobândeste prin prezenta numelor si conceptiilor care apartin exclusiv planului Dumnezeiesc; si de asemenea prin utilizarea unei mici cantităti de forme specifice de expresie.
Slavii sunt dăruiti de pronie cu o limbă binecuvântată, care a servit de veacuri pentru slujbele bisericesti, Sfintelor Scripturi si rugăciunii si niciodată nevoilor inferioare ale vietii, nici chiar literaturii bisericesti. Noi suntem categoric încredintati de necesitatea întrebuintării acestei limbi în slujbele bisericesti; nu este deloc nevoie să se înlocuiască cu limba de toate zilele, ceea ce va scădea inevitabil nivelul duhovnicesc si, prin aceasta, va pricinui o pagubă considerabilă. Nu-si au locul argumentele că, chipurile, pentru multi oameni contemporani limba veche bisericească este neînteleasă, si chiar oamenii cu stiintă de carte, ba chiar si pentru oamenii învătati. Pentru astfel de oameni a stăpâni o cantitate minimă de cuvinte neîntrebuintate în viata de toate zilele este o treabă de câteva ceasuri.
Toti fără exceptie cheltuiesc uriase sfortări pentru însusirea unei complicate terminologii din felurite domenii stiintifice sau din cunostintele tehnice, politice, juridice sau din stiintele sociale; din limba filosofică sau poetică, si alte asemenea. Pentru ce să silim Biserica să-si piardă limba, care este necesară pentru exprimarea formelor proprii de theologie înaltă sau de trăiri duhovnicesti?
Toti cei ce doresc sincer să se împărtăsească de cultura de veacuri a Duhului, lesne vor găsi posibilitatea să se familiarizeze cu nepretuita comoară a graiului sfintit bisericesc, care în chip uimitor corespunde cu marile taine ale dumnezeiestilor slujbe. Putinele particularităti ale acestui grai usurează osteneala de a ne lepăda de pătimasele griji: „toată grija cea lumească acum să o lepădăm”. Dacă în timpul săvârșirii sfintei Liturghii am fi folosit graiul nostru cel de toate zilele, atunci acest grai ar fi născut în sufletele si mintile celor de fată reactiile planului inferior al existentei noastre fizice. Cuvântul omenesc este chipul Cuvântului Tatălui Cel mai înainte de veci. „Cu Cuvântul Domnului cerurile s-au întărit… El au zis, si s-au făcut” (Ps. 32, 6 și 9). Si cuvântul nostru posedă o putere ziditoare. „Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veci” ( Is. 40, 8 ). Si cuvântul nostru atinge vecinicia, dacă este spus pe căile voii Lui. Prin chemarea Numelor Dumnezeiești se săvârsesc Tainele Bisericii, inclusiv prefacerea pâinii si vinului în Trupul si Sângele Domnului.
Cuvintele Liturghiei și în general ale rugăciunilor nu sunt în fond numai omenesti, ci și date de Sus. Limba bisericească se referă la sfera Existenței Dumnezeiesti; ea trebuie să exprime Descoperirea Duhului si vederile mentale născute de el. Prin auzirea cuvântului lui Dumnezeu (cf. Rom. 10, 17) se însufleteste omul spre credintă, „care a a biruit lumea” (1 Ioan 5, 4; Thes. 2, 13).
Arhimandritul Sofronie – „Mistica vederii lui Dumnezeu” („A-L vedea pe Dumnezeu precum este”), pp. 300-302
Pe buna dreptate eu cand citesc o biblie cu traducere noua intr-un limbaj modern si o compar cu una care a fost tradusa in trecut..simt o mare diferenta .Acolo unde s-au folosit neologisme a rezultat o traducere foarte saraca din care nici nu te poti hrani duhovniceste ..pe cand editiile care au traducerile facute cu mult timp in urma si cuprind si arhaisme..Din aceea cu adevarat simti ca te hranesti duhovniceste si iti da si un altfel de inteles al citatelor.
Voi ce ziceti?
|