[TINERI PENTRU ROMANIA]

FEMEI, CREŞTINE ŞI ROMÂNCE

Niciodată fiinţa noastră naţională nu a fost mai ameninţată ca acum.
Peste tot e o etalare incredibilă de imoralitate şi corupţie, suntem împinşi deliberat la dezordine, la anarhie, la autodistrugere printr-o propagandă incompatibilă cu tradiţiile noastre şi cu legile firii.
De aceea e foarte important să ne apărăm moştenirea creştină şi specificul naţional.
Trebuie să fim conştiente de ceea ce se încearcă să ni se ia: calitatea de femei, de creştine şi de românce.
Această calitate, dacă vom fi demne de ea, ne va face să săvârşim minuni sau, dacă va fi denaturată, va fi o contribuţie la agravarea răului cu care ne confruntăm.

Suntem principala ţintă.
Dacă femeia cade, familia se năruie, dacă familia se năruie, Naţiunea se năruie.
Suntem deturnate de la misiunea noastră de soţii şi mame prin mirajul unor cariere de succes sau de nevoia de a munci în afara căminului. În astfel de condiţii acelea dintre noi care avem copii cum îi vom educa?
Un copil pune multe întrbări şi pentru că mama nu e lângă el îi va răspunde la ele sistemul de educaţie actual, televiziunea, Internetul, adică nişte instituţii asupra cărora nu avem niciun control. Copilul va fi astfel deformat nu format.
Se caută, pe de altă parte, să ni se insufle ideea de a avea cât mai puţini copii.
E obositor şi face rău la siluetă...
Se spune că munca femeii acasă e mai grea decât cea de la servici.
Dar câte femei n-au muncit acasă înaintea noastră fără să aibă impresia că se sacrifică!
O făceau din iubire, din generozitate.

Un alt mod de a ne deturna de la menirea noastră de femei e aşa-zisa luptă pentru egalitate între sexe.
E o mare minciună. De fapt se încearcă transformarea noastră în concurente ale bărbatului.
Ni se dă de înţeles că diferenţele dintre bărbat şi femeie arată că e o competiţie între ei, chiar o opoziţie.
Or Dumnezeu a creat bărbatul şi femeia diferiţi, nu ca să fie concurenţi sau opuşi, ci ca să se completeze reciproc. O complementaritate care permite fiecăruia să se împlinească pentru binele propriu şi acela al Naţiunii.
Acest egalitarism tendenţios generează haos. E ca şi când s-ar vrea ca în corpul omului creierul şi inima să fie egale. Ele sunt diferite pentru a-şi putea îndeplini funcţiile specifice.
Un exmplu de ordine firească este cel al Sfântei Familii. Fecioara Maria era mai sfântă decât Sfântul Iosif şi totuşi el era capul familiei, iar Iisus „le era supus” deşi era Dumnezeul lor.

Avem datoria de a rămâne femei, creştine şi românce.
Avem datoria de a ne îndeplini misiunea de soţii şi mame pentru că misiunea noastră e mai importantă pentru Ţară decât cea a guvernanţilor.
Noi dăm viaţă statului, noi modelăm sufletul Patriei.

Pârvu Ana Maria