[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de razvan_andrei

O sa incerc sa explic printr-o alegorie, ca sa zic asa. Imi imaginez un drum. Un drum cu diferite lucruri ce pot fi vazute, incercate, traite pe parcursul calatoriei. Lucruri interesante, lucruri mai putin interesante, care imi dau fericire, sau, din contra, suferinta. Daca viata este limitata, acel drum se va opri la un moment dat, undeva. Va avea un final. Asadar este spre interesul meu sa fac in asa maniera incat sa-l parcurg pe tot, sa vad si sa traiesc ce are sa-mi ofere. Pentru ca aceste lucruri au un numar limitat, nu e lipsit de sens sa incerc sa strabat tot drumul. E ca intr-un muzeu: cand ma duc incerc sa vad toate operele de arta.
Insa, daca drumul ar fi infinit, daca el nu se va sfarsi niciodata, inseamna ca-mi va oferi o infinitate de lucruri de vazut. Insa oricat de mult m-as stradui sa le vad pe toate, nu voi reusi niciodata deoarece atat drumul, cat si ce e de vazut sunt infinite. Iar pe masura ce imi parcurg calatoria, sensul de a merge in continuare se pierde. De ce sa mai merg daca stiu ca oricat as merge nu voi ajunge niciodata nicaieri unde sa ma opresc si sa spun: da dom'le, a fost o calatorie, a fost frumoasa, am vazut asta si ailalta. Si atunci as incepe sa sufar, deoarece drumul nu se va opri, oricat as incerca, sensul de a-l strabate se pierde si viata devine o suferinta. In momentul respectiv mi-as dori sa mor, sa dispar, insa nu s-ar putea deoarece eu sunt nemuritor. Si astfel, pe masura ce realizez asta, suferinta este si mai mare.

Nu stiu cat de bine am explicat, insa nici nu am stat f mult sa ma chinui sa scriu, am lucruri mai importante de facut astazi, cum ar fi examenele :|

Da, ar fi just ce spui dacă viața de dincolo ar fi tot un drum prăfuit. Dar după cum aici ne bucurăm când ajungem acasă și povestim cum a fost călătoria tot așa și cu mult mai mult este când ajungem la adevărata noastră casă adică cea de sus și ne bucurăm de roadele culese din ostenelile de aici. O viață nesfârșită echivalentă cu cea de aici nu își are sensul și ar fi oarecum sinistră dar o viață veșnică, ce se poate pregusta de aici prin trăirea duhovnicească, și pe care ochiul aici nu a văzut-o, urechea nu a auzit-o și la inima omului nu s-a suit este singurul sens al unei vieți personale, raționale și de dragoste.
Dar ca să ducem vorba ta până la capăt după cum un astfel de drum fără finalitate nu are sens cu atât mai mult un astfel de drum nefericit fără finalitate decât un mormânt cu viermi, fără un sfârșit de odihnă veșnică nu are nici un pic de mai mult sens.
Succes la examene dar mai ales la Examenul Final.