Dragos f'rate, crede-ma, eu scriu. Stiu, dragul de tine, cu umorul tau excelent, sugerezi ca Skaraotzky ar scrie prin mine. Te inseli. Repet: citeste istorie a Bisericii, si, folosond definitia pe care toti, chiar si copiii mici o stiu, a "negreleniciei", "infailibilitatii", fii sincer cu tine si spune unde vezi tu lipsa a greselii. Nu, nu zic "istorie a Bisericii scrisa de atei sau NP sau niueigi sau marxisti" Nu. Istoria adevarata, scrisa cit de obiectiv se poate, de isotrici crestini, adica ortodocsi, protesntati-"clasici" sau catolici. Ca si cartea in care se pomeneste de arderea maicilor convertite de Sf. Maxim Confesorul, ceea ce dovedeste ca arderea pe rug, cica inventata de "afuristii aia de eretici papistasi", cum ar zice ultrasii ortodocsi, era hat! din primul mileniu folosita in cazul "ereticilor". (Cartea aceea a fost postata de forum). Si multe altele.
Nu ma intelege gresit: Biserica ESTE corabia mantuirii. Adica are mijloacele mantuirii. Ceea ce nu o face negresalnica. Mutatis mutandis, daca preotul are pacate personale, sau macar patimi, asta nu face Sf. Prefacere nevalida. Intelegi linia gandirii mele?
Chestia cu "negresalnica" este un narcisism institutionalist care e absolut firesc la fratii catolici, si anume inainte de CVII. In gura ta de ortodox cuminte (nu independentist si extra-eclezial ca mine) suna foarte ciudat.