[tot-Laurentiu]

În prealabil postat de bob2909

Sunt un pic confuz dupa tot ce am citit pe acest topic.

Intrebare : Daca Hristos este o fiinta care are doua firi/naturi atunci care este explicatia teologica in care El este de o fiinta cu Tatal?

Dupa cum Iisus spune in evanghelia dupa Ioan 14

"7. Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, şi pe Tatăl Meu L-aţi fi cunoscut; dar de acum Îl cunoaşteţi pe El şi L-aţi şi văzut.
8. Filip I-a zis: Doamne, arată-ne nouă pe Tatăl şi ne este de ajuns.
9. Iisus i-a zis: De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu: Arată-ne pe Tatăl?
10. Nu crezi tu că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl este întru Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la Mine, ci Tatăl - Care rămâne întru Mine - face lucrările Lui."

'Tatăl - Care rămâne întru Mine - face lucrările Lui' - cum este explicat teologic acest pasaj in care Iisus marturiseste ca Tatal se afla in El?

Încă o dată, trebuie să repet că, în termeni teologici, fiinţa şi persoana/ipostasul nu se pot confunda între ele. Terminologia din literatură, sociologie, biologie etc... nu este aceeaşi cu terminologia din teologie.

Hristos este una dintre cele trei persoane/ipostasuri divine şi Singura dintre Ele, în care s-au unit pentru totdeauna cele două firi/naturi - firea divină cu firea umană. După dumnezeire (firea/natura divină) este de o fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, iar după omenitate (firea/natura umană) este de o fiinţă cu noi oamenii.

"Mărturisim deci pe Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel Unul-Născut, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat din suflet raţional şi trup, înainte de veci născut din Tatăl după dumnezeire, iar în zilele de pe urmă pe Acelaşi pentru noi şi pentru a noastră mântuire născut din Maria Fecioară după omenitate, pe Acelaşi, de o fiinţă cu Tatăl după dumnezeire şi de o fiinţă cu noi după omenitate. Căci s-a făcut unirea a două firi. De aceea, mărturisim un Hristos, un Fiu, un Domn. După acest înţeles al unirii neamestecate, mărturisim pe Sfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu, pentru că Dumnezeu-Cuvântul S-a întrupat şi S-a făcut om şi şi-a unit Sieşi chiar de la zămislire templul luat din ea. Iar de cuvintele evanghelice şi apostolice despre Domnul ştim că bărbaţii teologi pe unele le socotesc comune, ca ale unei singure persoane, pe altele le împart, ca ţinând de două firi, şi pe cele vrednice de Dumnezeu le atribuie dumnezeirii lui Hristos, iar pe cele umilite omenităţii Lui". Vezi aici

Deci teologul Ioannis Romanidis are dreptate când spune că: ""In Traditia Patristica exista doua indumnezeiri. O indumnezeire este fireasca, adica este a fiintei lui Dumnezeu. Aici este vorba de posesia fiintei lui Dumnezeu. La aceasta participa doar Tatal, Fiul si Duhul Sfant, pentru ca fiinta Treimii este cunoscuta numai Sfintei Treimi.

Singura dintre cele create care participa la aceasta indumnezeire este firea omeneasca a lui Hristos[/b]. Astfel ca Hristos ca Dumnezeu, dar si ca Om, are fiinta lui Dumnezeu ca indumnezeire. De aceea unirea in Hristos a celor doua firi, dumnezeiasca si omeneasca, este si "dupa fiinta" si "dupa ipostas" si "dupa fire". Oricine poate gasi aceasta terminologie la Parintii Bisericii." (Teologia Patristică / Ioannis Romanides - Bucureşti: Ed. Metafraze, 2012, pag. 283)

Din ceea ce am citit o să încerc să dau o explicaţie cu referire la cuvintele Mântuitorului.
Mântuitorul nu spune că El (Fiul) este acelaşi cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt după ipostas/persoană fiindcă asta ar însemna sabelianism, ci spune că "Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, şi pe Tatăl Meu L-aţi fi cunoscut" sau "Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl" şi apoi îl întreabă pe Filip: "Nu crezi tu că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl este întru Mine?"

Mântuitorul spune acestea fiindcă El, după natura/firea divină are aceeaşi fiinţă (substanţă) şi aceeaşi slavă (energie) cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt fiind de o fiinţă, de o slavă, de o putere şi nimeni nu este mai mare decât celălalt, adică Fiul şi Duhul Sfant nu sunt de o mai mică importanţă decât Tatăl.

Prin întrebarea adresată lui Filip: "Nu crezi tu că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl este întru Mine?", Mântuitorul se referă la perihoreza/întrepătrunderea celor Trei Persoane/Ipoostasuri ale Sfintei Treimi. Adică cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi se întrepătrund, însă rămân distincte, fără a se confunda una cu alta. Adică se referă la faptul că Persoanele Sfintei Treimi locuiesc una într-alta, rămânând distincte.

Acum, teologic vorbind, cunoaşterea sau vederea lui Dumnezeu este posibilă doar prin energiile necreate - harul, slava, lumina necreate prin care omul are posibilitatea să-L cunoască şi să-L vadă pe Dumnezeu fiindcă El este Unul şi Acelaşi, după fiinţă incognoscibil, însă după lucrări sau energii cognoscibil! De aceea îi spune Mântuitorul Hristos lui Filip că: "Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl", fiindcă Hristos după natura/firea Sa divină are aceeaşi slavă (energie) cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt fiind de o fiinţă, de o slavă, de o putere cu Ei.

Deci am ajuns deja la învăţătura Sfântului Grigorie Palama, şi anume la distincţia dintre fiinţa şi energiile necreate ale lui Dumnezeu, fără să ajungem la diteism.

Se poate vorbi despre o nuanţare între termeni ca "fiinţa" divină necreată şi "energiile" divine necreate sau subiectul ar putea fi dezvoltat printr-o discuţie despre natura/firea energiilor necreate, care după cum am spus, sunt distincte de fiinţa lui Dumnezeu.
Aceste nuanţe sunt foarte importante!