[Moroco]

În prealabil postat de ALARIC

....

Raportul de forte era net superior in favoarea rusilor. Si frontul l-au spart, Antonescu cand a fost arestat era grabit sa ajunga pe front unde situatia era grava.

Din 43 germanii nu au mai initiat nici un atac in est, doar mici contraatacuri locale (ultimul atac a fost la Kursk in iulie 43), asta ca rusii se temeau ca-i incercuim noi la sud...cu ce sa-i incercuim... . Germanii erau in continua retragere.

...

Armata romana la vremea respectiva nu era pregatita de razboi, nu avea echipamente moderne, nu facea fata unui razboi mecanizat purtat de superputerile lumii.

Domnule Alaric,

ești complet pe dinafară la istorie, la adevăr, degeaba te enervezi și vii cu mistificări propagandistice ale realității, nu cunoști, n-ai fost în război ca bunicul.

La data de 23 august 1944 armata germană nu pierduse nicio bătălie serioasă. În Africa Romel a făcut ravagii și când furerul l-a retras ca să-l avanseze generalul Montgomery a reușit și el o ”victorie” în locurile de unde s-au retras germanii pentru că aliații le-a scufundat vapoarele care le aducea provizii. Montgomery s-a umplut de ”glorie” și a fost trecut la comanda trupelor aliate în ciuda faptului că Romel a fost adus și avansat de furer la comanda trupelor germane după toate victoriile din Africa dovedind invincibilitatea armatei germane.

Pe frontul din răsărit, după plecarea lui Antonescu de la conducerea armatelor care au eliberat Basarabia și Bucovina a venit la conducerea armatelor un general neamț căci România nu a atacat niciodată Rusia și nu a vrut să conducă un atac împotriva Rusiei ci Antonescu doar a respectat pactul cu furerul apărând pe flanc armatele germane, deci noi dincolo de Nistru nu am mers să atacăm Rusia ci apăram armata aliată de atacul armatei sovietice. Inițial generalul german de la conducerea armatelor naziste, fasciste, hortiste și române s-a predat în iarna geroasă de pe cotul Donului, căci a venit iarna tot amânând atacul și evitând confruntarea, pentru că asta a fost soluția generalului german pentru a evita un război sângeros de nimicire totală. Împreună cu generalul au fost luați prizonieri mulți militari din multe divizii de germani, italieni, unguri, români fără să se tragă un foc. S-a evitat un măcel absurd. Atunci furerul foarte supărat de ”trădare” a trimis un alt general mult mai crud și alte divizii care au distrus complet Rusia fără ajutorul armatei române care nu făcea altceva decât apăra flancul armatei germane fără muniție și mai mult la baionetă căci Antonescu păstra muniția și armatele de elită în țară pentru apărarea patriei.

Germania făcea ravagii pe frontul de răsărit și urma să ocupe Moscova. Nu mai era mult. A intervenit însă furerul și a dat comanda de a fi retrase armatele și diviziile din Rusia pentru că aliații au debarcat în Normandia și trebuia întărit frontul din apus deoarece acolo era o coaliție franco-anglo-americano-canadiană sprijinită de aviație de vânătoare și de bombardament masiv. Era absurd strategic să ocupi Rusia și Moscova, dar să pierzi pe frontul din apus riscând să fi ocupat.

”Marea ofensivă” a sovieticilor pe care o lauzi dumneata era defapt retragerea strategică a nemților până pe aliniamentul Nistru-Țările Baltice după care urmau încă 3 aliniamente întărite până în Germania cu cazemate și locuri imposibil de cucerit chiar cu bombardament masiv.

Deci prin răsărit sigur nu se mai putea pătrunde spre Germania și rușii venind până pe Nistru n-au avut cu cine lupta căci germanii s-au retras pe pozițiile defansive bine construite așa că defapt sovieticii n-au câștigat nicio bătălie decât au avut cele mai mari pierderi dintre toate națiunile până la data de 23 august 1944.

Pe frontul din apus, armata germană fortificată cu armatele învingătoare și bine pregătită retrase din Rusia ocupase aliniamentele defensive la fel de bine întărite ca cele din răsărit, la care se adăugau pădurile și munții. Nu stăteau doar în defensivă ci spărgeau în mod repetat frontul anglo-americano-franco-canadian cu atacuri blițcrig foarte distrugătoare încât generalul Paton s-a speriat și nu a mai acceptat să creadă în entuziasmul naiv al generalului Montgomery care spunea că aliații merg spre victorie când colo mureau cu miile și zecile de mii la fiecare contraatac german. Paton simțea înfrângerea și nu mai putea să vadă cum aliații își pierd armatele și își reduc considerabil șansele.

Deci armatele din apus erau dezbinate, despărțite și cu moralul la pământ căci pierderile erau catastrofale în tabăra aliaților iar în răsărit sovieticii nu au avut nicio victorie și după atâtea pierderi în defensivă nu îndrăzneau să atace direct spre Germania ca să nu fie tăiați și încercuiți din România și nici spre Moldova și București pentru că puteau fi tăiați și încercuiți de pe Carpați.

Războiul era în impas catastrofal și nemții și americanii lucrau la bombele atomice și la aviația supersonică gen F16.

Situația putea rămâne pe loc 2-3-5 ani și nu s-ar fi schimbat nimic. Doar aliații și rușii ar fi murit cu miile pe zi lovindu-se de o defensivă imposibil de cucerit.

Geniul strategic al generalului Botnăraș absolvent cu 10 și magna cum laude a academiei militare, ajuns prieten cu Stalin, împreună cu românii care nu erau de acord cu lupta împotriva rușilor și cu cedarea Ardealului de Nord și cu ocuparea țării de către naziști a găsit o strategie, o soluție ca să convingă regele pentru ca România să iasă din războiul contra aliaților și să treacă de partea sovieticilor, să treacă de la un război de ocupație alături de germani la un război de eliberare alături de ruși și aliați.

Regele ortodox Mihai putea să accepte sau să nu accepte negocierile conduse de românii lui Botnăraș care se baza în negocieri și pe diviziile române făcute din foștii prizonieri de război din Rusia care au acceptat întoarcerea armelor căci i-a putut elibera din lagăre de prizonieri fiindcă era prieten cu Stalin și negociase cu el strategia asta. Regele a înțeles că furerul e nedrept și nebun ducând un război absurd de ocupare, jaf și exterminare și atunci a cerut generalului Antonescu să urmeze calea eliberării țării și să întoarcă armele dar acesta nu a vrut știind că asta va însemna sovietizarea țării. Antonescu se baza pe grosul armatelor române ținute în țară, divizii de elită, divizii de tancuri, de blindate, aviație, antiaeriană, parașutiști, vânători de munte, divizii foarte puternice înarmate cu armament german și francez, conduse de generali și ofițeri făcuți la academiile militare din Franța și Germania. Practic singuri puteam rezista și înfrânge armata sovietică care nu ar fi putut trece Nistrul și Prutul.

Regele Carol al II-lea avea dese comunicări, din Portugalia unde se afla, cu armatele aliate din apus, cu americanii, englejii, canadienii, francezii pe care îi încuraja nonstop susținând că dreptatea e de partea lor și trimitea și în România semnale că suntem de partea greșită a frontului și că ar trebui să întoarcem armele.

Deci regele Mihai a luat dreapta hotărâre de a întoarce armele asumându-și salvarea Europei creștine și umane cu prețul sovietizării României.

La 23 august 1944 când urmau 2-3 ani de lupte sterile pentru a se trage de timp și pentru a putea produce, americanii și germanii, bombe atomice și aviație supersonică imposibil de doborât, cunoscându-se proorociile dezastrului atomic, gerul și noaptea care vor veni peste Europa, Regele cu un curaj ”nebun” și o putere cerească vrednică de un mare sfânt, a dat ordinul arestării lui Antonescu și întoarcerea armelor și atacarea ocupanților naziști după 3 zile date armatei germane pentru a se retrage din România .

Imediat după data de 23 august, în timp ce armatele germane se retrăgeau armatele sovietice și diviziile române conduse de Botnăraș au ajuns la București. Regele a dat ordinul eliberării României și trecerea de partea aliaților și ducerea războiului de eliberare a națiunilor ocupate fără însă a intra în Germania. Armata română urmată de armata sovietică a eliberat România, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia împreună cu armata de parizani sârbă și bulgară, urmată de armata sovietică.

Iată deci că marea ”ofensivă” sovietică a fost defapt ofensiva româno-sârbă care a cucerit și eliberat tot până la granița din răsărit a Germaniei.

Deci timp de 1-2 ani sovieticii nu au luptat deloc cu nimeni ci și-au produs tancuri, avioane, katiușe, rachete, armament în timp ce germanii doar s-au retras iar românii și sârbii au luptat eroic până la granița cu Germania încât nemții fugeau ca să se predea mai bine americanilor decât rușilor deoarece știau că vor fi duși în Siberia și că războiul e ca și pierdut și inutil.

Cu cine s-a bătut Rusia Sovietică? Cu Germania în Germania, o țară ca și învinsă și acolo a distrus și a dărâmat totul ca să pară că așa eroic au luptat și că ei au eliberat națiunile venind de la Moscova victorioși nonstop. Asta a fost propaganda făcută cu ocupația, cu sovietizarea și cu tancurile, așa au impus-o. Minciuna asta și azi răsună peste tot și aliații i-au crezut văzând cum au distrus Germania și Berlinul în timp ce ei au avut pierderi foarte serioase.

Cine deci a decis soarta războiului și eliberarea Europei și evitarea dezastrului atomic ajuns gatgata să se manifeste necruțător, așa cum anunțaseră toate proorociile?

Alaric dragă, dacă tu nu cunoști istoria reală decât din cărți și de la filmele și documentarele și propagandele viclenilor ” învingători” sovietici și anglo-franco-americano-canadieni încearcă să-ți dai seama totuși de ce și pentru ce se minte încă și azi că noi am fost învinși deși suntem a 3 sau a 4 țara după numărul morților în războiul antinazist în doar câteva luni, minimizându-se meritele românilor și ale regilor ortodocși Mihai I și Carol al II-lea?