[Daniel_Ortodox]

În prealabil postat de Vlad_7

Cred că satana e foarte fericit pentru că a fost deschis acest topic și atâția așa ziși creștini își revarsă mânia și frustrarea pe aici. Ar trebui închise topicurile de genul acesta. Nu folosesc la nimic nimănui. Mai degrabă seamănă confuzie între ortodocși.

Știm că Ortodoxismul este adevărul, ce ne mai trebuie altceva? Ne-am născut în religia aceasta prin voia lui Dumnezeu. Cei care s-au născut în alte religii nu au avut același noroc ca noi, dar nu este vina lor. Totuși, sunt destul de sigur că Dumnezeu îi va milui pe aceștia din urmă, din moment ce nu au știut adevărul. Nu știu însă ce să zic de cei care odată ce au primit Botezul l-au renegat, căzând în erezii (aici fac referire mai ales la cei care fug la adventiști, penticostali sau mai știu eu ce alte nebunii de genul MISA).

Doamne ajută. Am început cu o rugăciune.
Eşti un suflet curat, Vlad. Am să-ţi răspund ca frăţiorului meu din aceaşi mamă şi tată.

E bine ce spui, pe de-o parte; să nu bagi în seamă cele ce sunt pe lângă tine, înseamnă smerenie. Dar e o smerenie care dacă o ţii în acest stadiu devine nebunie. Cum? Tăcerea înseamnă acceptare, ştii asta, aşa-i? Iar dacă taci în faţa nebuniei, devii nebun ca nebunia. Să nu fie.

La sinodul al IV-lea ecumenic, Sfântul Maxim Mărturisitorul era la un moment dat singurul creştin rămas pe pământ. Întreaga creştinătate a lumii căzuse în ereziile monofizite, acceptându-le.
El nu a tăcut. Şi a mărturisit cu însăşi viaţa. Căci spunea poporului să scuipe împărtăşania monofizită că nu este adevărată, este înşelare şi erezie şi îi duce spre pieire. Adevărul vorbea.
Apoi după un timp, pentru îndrăzneala şi cutezanţa cu care vorbea, l-au prin pe sfânt şi l-au băgat în închisoare. Şi pentru că şi de acolo trimitea scrisori zi şi noapte şi predica deţinuţilor şi gardienilor, încât spune că el numai era om, ci îl vedeau ca pe un înger, mai marii locului, l-au prins şi i-au tăiat limba şi mâna dreaptă, să nu mai poată vorbi şi scrie. Aşa trebuie să mărturisim. Când vedem că se pierd sufletele oamenilor de pe Cale, atunci nu-i de stat. E de spus chiar şi de pe acoperişul casei.
"Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri." (Matei 10, 32)

Spunea cineva că răul va birui doar atâta timp cât binele nu face nimic.
Deci vrăjmaşul diavol despre care spuneai tu că se bucură, se înspăimântă, căci opera îi este descoperită. Şi să-ţi spun şi un adevăr teologic, care nu îl auzi oriunde, diavolii nu se bucură. Ei nu se pot bucura, nu pot fi fericiţi de nimic, nu cunosc aceste stări, le-au lepădat; ce fac ei, e doar să vadă că au biruit, şi merg mai departe să biruiască şi în altă parte. Sau dacă văd că au fost înfrânţi, merg şi mai aduc diavoli să poată birui întrun târziu acel suflet, în patima sau ispitirea care îl luptă pe acel om. De aceea fără Dumnezeu nici gând să putem birui pe vrăjmaş.
"Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh." (Efeseni 6, 12)

Atunci când cineva va interzice aceste topicuri, va interzice mărturisirea, va interzice ca Hristos să fie arătat şi dăruit oamenilor. Şi mai spuneai de cei ce s-au născut în alte religii. Atâta vreme cât îţi pasă de Dumnezeu, îţi pasă de viaţa ta, de sufletul tău, de morala şi conştiinţa ta, ai datoria, pentru că prin Adam am primit cunoştiinţa binelui şi a răului, să cauţi, să cercetezi, să afli, să pui întrebări, să fi curios, să vezi ce spune fiecare, să afli de ce sunt aşa multe denominaţiuni creştine şi să afli dacă toţi vor merge în Rai sau sunt printre acele credinţe creştine hristoşi mincinoşi? Să afli ce spune islamul, şi hiduismul, budismul, e de datoria ta să vezi ce spune ştiinţa despre univers şi cât de relativă e ea şi inexactă şi cât de puţin cunoaşte şi să afli că până şi ştiinţa crede în Dumnezeu, şi Îl numesc Design Inteligent, care a proiectat Universul. Şi apoi vei vedea Adevărul. Îl vei înţelege. Creştinismul primar şi apostolic, unicul neschimbat în nimic pănâ azi, şi în veci, ce a rămas numitul creştinism ortodox.
Fie că eşti creştin, musulman sau orice altceva, eşti dator, şi chiar obligat, dacă ai îndoieli, să vezi ce spune şi celălalt despre credinţa lui. Şi după ce ai cercetat adânc şi profund, vei vedea Adevărul. Unul. Hristos Iisus. În Ortodoxie. Dar asta doar după ce ai cercetat puternic, citind zeci de pagini pe zi, până târziu în noapte, nopţi la rând. Atunci vei dobândi înţelepciune. Mai multă sau mai puţină. Dar va fi îndeajuns de multă ca să te fereşti pururea nu doar de ereziile romano-catolice, dar de toată înşelarea văzută şi foarte mult din înşelarea nevăzută.
ANATEMA ereziilor romano-catolice şi tuturor ereziilor pierzătoare de suflete, a întregii creaţii dumnezeieşti.

Deci nu te teme. Uite, îţi arăt cum poţi să devii înţelept. Şi sănătos. Şi secretul longevităţii. Toate 3 odată. Uite:

"Izvorul înţelepciunii este cuvântul lui Dumnezeu întru cele înalte, şi căile ei sunt porunci veşnice. Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu şi cu cei credincioşi ea se formează o dată în sânul mamei. Între oameni ea şi-a pus temelie veşnică şi seminţiei lor se încredinţează. Deplinătatea înţelepciunii este a se teme de Domnul, şi ea îi adapă din roadele sale. Cununa înţelepciunii este temerea de Domnul, care odrăsleşte pace şi sănătate nevătămată; dar şi una şi alta sunt daruri de la Dumnezeu, Care revarsă cinste peste cei care Îl iubesc pe Dânsul. Rădăcina înţelepciunii este a se teme de Domnul, iar ramurile ei, lungime de zile. În vistieriile înţelepciunii sunt pildele ştiinţei; celui păcătos îi este urâtă temerea de Dumnezeu." (Isus Sirah 1, 5, 14-15, 17, 19, 24)

Şi-acum că ai aflat atâtea, spune-mi ai mai tăcea? Când Îl iubeşti pe Domnul, îi laşi pe oamenii nesăbuinţi în cerbice, să hulească şi pângărească pe iubitul nostru Dumnezeu? Că eu nu îi las. Şi nici nu tac. În vecii vecilor voi mărturisi, drepte voi face căile Domnului. Aşa, după putinţa şi nepriceperea mea.

Să mulţumim Domnului. Bucurii.