Deci aspecte ca acestea v-au influentat. Sa stiti ca toti avem de dat niste teste in viata. Ispitele la care suntem supusi sunt dupa natura patimilor care ne apasa mai tare, dupa care se ajunge la testari mai "de finete". Dar, pana acolo, noi ne impiedicam de pacate grosolane si iar suntem trimisi sa ne invatam lectia si nu vom putea trece nici cel mai "evident" test, daca nu apelam la mila si ajutorul lui Dumnezeu. Sunt si din aceia care, daca esueaza, vor sa abandoneze lupta, renuntand cu stiinta la a mai accepta sa reia lectia si testul in favoarea unei false linisti, a unui aparent echilibru. Gasesc ei "o solutie".
Este o greseala sa abandonezi sau sa-ti spui ca ai trecut testul, daca e atat de evident ca nu l-ai trecut sau sa gasesti o falsa solutie care sa-ti dea impresia ca n-ai nicio problema. Trebuie sa dam testele asa cum ne sunt trimise si nu avem voie sa schimbam ceva dupa bunul nostru plac. Altfel, testarea isi pierde autenticitatea si rostul ei.

Se intampla cam asa: primim testul, il parcurgem iar la sfarsit constatam singuri daca am luat nota de trecere sau am ramas repetenti. Daca l-am trecut cu bine din prima, inseamna ca ne-am invatat bine lectia. Daca il trecem dupa mai multe incercari, devenim mai caliti, mai incercati si deci mai intelepti si mai puternici. Asadar, propriile nostre slabiciuni pot deveni rampe spre dobandirea virtutilor, in focul incercarilor si al ispitelor.
Nu primim aceste testari fara o pregatire prealabila. Avand deci cunostinta despre ceea este bine sa facem, suntem supusi testului. Important este sa trecem testele si sa nu mai fie nevoie sa le repetam - adica sa dovedim pe parcurs ca am cam uitat ce am invatat.

Dvs., printre altele, v-ati poticnit de oameni (o parte, trecuti deja in lumea de dincolo), v-ati cramponat de icoane, de bani si de sfinti. Si odata cu acestea v-ati lovit si de Dumnezeu. El ingaduie sa primim testele care sunt manuite de vicleanul diavol ce se foloseste la randul lui de slabiciunile si patimile fiecaruia dintre noi. Deci suntem ispititi prin noi insine si prin ceilalti pentru a ne curata de inclinatiile rele pe care le avem in noi.
Daca ne smerim, vedem mai usor ce patimi lucreaza in noi si atunci nu vom mai fi preocupati de cele ale altor semeni iar daca vom persista in pocainta, pacatele noastre vor deveni mari in comparatie cu ale celorlalti, ajungandu-se pana acolo incat sa nu mai observam ceva rau in aproapele nostru ci doar in noi. Vom deveni constienti si de sagetile pe care le arunca diavolul spre noi ca si cum ele ar veni de fapt de la alti oameni, fara sa fie asa.

Va rog sa incercati ceva! Mergeti din nou la biserica, nu la catolici, si nu pupati nicio icoana, nu platiti niciun acatist, spovediti-va si nu lasati niciun ban preotului. Incepeti cu acestea care va sunt la indemana. Nu va mai ganditi nici la Stefan. E normal sa va poticniti, mai ales ca ati citit atatea despre el. Si daca nici in alti sfinti momentan nu credeti, adresati-va doar lui Dumnezeu. Incercati, va rog! Nu aveti nimic de pierdut. Nu faceti nimic din ce nu doriti, spovediti preotului gandurile care va macina si toate cu cate nu sunteti de acord sau v-au ridicat semne de intrebare precum si pacatele - recunoscand ca de unele poate inca nu sunteti constient. Nu renuntati dupa prima incercare de acest fel!

Trebuie sa aveti in vedere ca si dvs. gresiti si aveti pacate. Recunoasteti asta in fata lui Dumnezeu si rugati-L sa va ajute. S-ar putea ca ceea ce pare acum clar si inteles pe deplin sa fie doar o capcana si un fals echilibru. Dar dvs. trebuie sa va convingeti de asta. Doamne ajuta!