Citat:
În prealabil postat de Doriana
Puteti fi mai specific? Marturisesc ca nu inteleg. Adica traiati si dvs asa, linistit [sau nu]si deodata v-ati dat seama ca va aflati in Hristos si sunteti calea? Dar cum L-ati cunoscut? Cine vi L-a prezentat? Ce unde ati auzit ca exista un Hristos? De unde ati auzit ca exista o Cale? Unde duce aceasta cale?
|
La fel ca si tine, am citit biblia. E suficient pentru a auzi ca exista un Hristos, asa cum spui si tu. Dar nu este de ajuns. Pentru a afla si cine este Hristos, nu e de ajuns doar sa citesti biblia ci sa iL traiesti - in acest fel mi-am dat seama cine este Hristos si nu cine este un Hristos citit in biblie. Biblia este un indicator spre adevar dar a citi despre adevar nu inseamna sa fii tot una cu adevarul. Nu stateam linistit, asa cum spui, si dintr-o data mi-am dat seama cine este Hristos. Tocmai din cauza faptului ca eram nelinistit, am cautat si am inteles ca adevarul nu este exterior tie; el este in tine, si ai ocazia sa il cunosti prin trairea ta interioara. Cine mi-L poate prezenta mai bine pe Hristos decat propria mea traire interioara?
Citat:
În prealabil postat de Doriana
Acum despre bucurie...
Adam in eden era bucuros caci traia cu Dumnezeu. Ce-i lipsea? ii lipsea un Mantuitor; imediat ca cazut in autosuficienta si a vrut sa fie ca Dumnezeu nu prin ascultare, ci prin razvratire.
Bucuria nu este suficienta. Ca sa fie fericit omul trebuie sa cunoasca si suferinta, caci si ea face parte din Dumnezeu. Hristos a suferit; s-a bucurat sa sufere pentru cineva care nu merita: pentru mine si pentru dvs. Aceasta se numeste iubire. Sa suferi pana la limita suferintei pentru cineva care nu merita. Fara suferinta nu exista iubire; exista doar o bucurie goala, care va disparea atunci cand sursa ei va fi epuizata. Insa iubirea este Dumnezeu; iubirea va naste intotdeauna fericire sacrificandu-se pentru ceilalti si transformand raul in bine. Iubirea va da roade, nascand iubire in ceilalti prin sacrificiu.
Cam asta inseamna sa Il ai pe Hristos in tine: sa iubesti ca El, dar nu cu gura, ci cu sacrificul. Sa faci ceea ce a facut El cat era pe pamant. Sa te rogi pentru oameni, sa-i suporti, sa-i inveti, sa-i vindeci si sa-i ierti cand te lovesc si te rastignesc. Sa primesti numai rau din partea lor iar tu sa dai numai bine. Sa fii bariera de la care raul nu mai poate trece mai departe ci se transforma in bine.
Acum mai intreb o data: Il aveti pe Hristos in dvs? Si nu ma refer la niscai bucurii extatice, ci la Hristosul descris mai sus.
|
In Eden existau doi pomi: pomul vietii si pomul cunoasterii binelui si a raului. Din care pom a gustat Adam? Bineinteles ca din pomul cunoasterii binelui si a raului. Nu a gustat din pomul raului, ci a cunoasterii si binelui si raului. A ales calea dualitatii. De ce numesti tu bucuria a fi totuna cu fericirea? Pentru ca alegi calea dualitatii, a binelui si a raului. De unde ai dedus ca bucuria mea interioara nu a venit in urma unei suferinte? Pentru ca nu ai ajuns inca in stadiul de a transcende suferinta in bucurie adevarata, separata de dualitatea fericire-nefericire. Bucuria adevarata, reala, ce vine din interior, nu e un fals si nu are opus. Bucuria adevarata vine dupa transcenderea suferintei, si a dualitatii. Bucuria adevarata nu este un sentiment, este o stare a Fiintei. Ea rasare cu adevarat in tine, dupa ce te-ai eliberat de negativism. Intelegerea faptului ca negativismul se hraneste cu negativism, si ca dependenta de negativism se poate transcende: atunci esti eliberat de dualitate. Depasind o mare suferinta, Bucuria ce rasare dupa transcenderea durerii, nu o mai poti nega pentru ca vine din interiorul fiintei tale. Aceasta nu inseamna ca ai fugit de suferinta, ci ca ai depasit-o. Apoi in tine se naste Iisus Hristos iar tu te-ai eliberat. Astfel realizezi cine este Hristos si cine credeai ca este. Realizezi si ca Adam, a ales cunoasterea binelui si a raului si de aceea nu a mai avut acces la pomul vietii.