[sophia]

Mut aici discutia despre termenul de "nefiinta" ca sa-l legam la parintele Galeriu de la care vine critica.

Ma uitam acum sa vad daca este corect ceea ce intreleg eu prin fiinta, si cel putin in dictionar este asa.
Fiinta inseamna vietate, ceva ce are trup si se misca, traieste.
Nefiinta definesti la fel ca in dictionar, dar atunci acest termen nu este inversul lui "fiinta".
Fiinta este cumva sinonim cu viata si atunci ar trebui ca nefiinta sa fie sinonim cu moarte.
Acum e drept ca in credinta moartea nu este recunoscuta ca atare si este altfel definita si privita.

Eu si probabil si altii, atunci cand folosim termenul de a trece in nefiinta (in sens poetic), ne referim ca moare, ca trup cel putin. Deci nu spun ca dispare o persoana, ca si cum nu ar fi existat. Moare trupul, iar sufletul se duce la cer. Persoana a existat si mai exista in sufletul unora si registrele altora.
Persoana nu mai traieste, nu mai este printre cei vii (care misca).
Mai departe nu merg si nu ma bag la sensul filozofic.

Dar de ce trebuie sa privim totul in sens filozofic? De ce asa complicat?
Pentru noi oamenii este mult mai simplu. Moare cineva, nu mai este cu noi, il plangem pentru ca nu mai este cu noi.
Punct. Restul, nu stiu cum sa spun, ca sa nu lezez credinta, nu este pe intelesul nostru.
Pentru Dumnezeu probabil ca este o existenta continua a noastra, pentru ca de la el venim, la el ne ducem...
Dar noi suntem totusi oameni si asa putem privi lucrurile.