[glykys]

Cu totii avem aceste perioade.
Pentru mine, cel putin, de mare folos in astfel de momente este spovedania. Apoi, interactiunea cu oamenii. Pentru ca vezi tu, eu cred ca in spatele acestor perioade se ascunde si un egoism - problema mea, crucea mea, viata mea, necazul meu - pentru ca tindem sa sporim tot ce are legatura cu ego-ul nostru. Insa daca intri in relatie - mai activa si mai profunda, nu superficiala - cu altii, mai ales in acele momente, ti se muta cumva centrul de interes dinspre problemele tale inspre altceva. Si e bine sa iei o pauza din cand in cand, pentru ca nu moare nimeni :). Un creier odihnit reactioneaza altfel, da randament mai mare. Poti cere ajutorul in aceste momente si, la fel, iti poti oferi celorlalti ajutorul. Din proprie experienta iti spun ca atunci cand am un program incarcat si se nimereste sa imi ceara cineva ajutorul, iar eu se intampla sa i-l dau, desi ma gandesc ca nu am timp nici pentru mine, daramite pentru altii, problemele mele se rezolva mai repede decat m-am asteptat.

E o reprezentare a raiului si a iadului foarte sugestiva. In ambele locuri sunt niste mese cu mancare, dar lingurile sunt prea mari pentru a fi duse la gura de meseni. Oamenii din iad sunt tristi si slabi, in timp ce oamenii din rai sunt grasuti si foarte veseli, pentru ca se hraneau unii pe altii. Eu una cred ca primii se tot macina cum sa faca ei ca sa iasa din starea in care se afla, se vaita, pentru ca isi vad starea amarata, insa se gandesc doar la sine si la neputinta lor, care devine o parte din ei. Si asa e si in viata. Or a doua categorie nu sta sa se vaite ca nu are cum sa manance si nu isi stoarce creierii ca sa gaseasca o solutie sa manance, ci observa doua lucruri: 1. ca are ceva de daruit, deci isi transforma neputinta in preaplinul lor. Or pentru asta nu trebuie sa fii doar bun si altruist, ci sa fii si inteligent 2. ca persoanele din jur au nevoie de acel preaplin si atunci il ofera. Si cum oamenii care se aseamana se aduna, nu raman nemancati nici cei care ofera :). Si de asemenea, este importanta comunicarea (si comuniunea) - care exista doar in rai :).

Curaj!

Ah, poate te ajuta sa iti faci o lista cu problemele tale si, alaturat, o lista cu actiunile / strategiile pe care le intreprinzi ca sa le solutionezi, pentru ca nimic nu se rezolva de la sine. Poti cere si altora sprijinul. Spre exemplu, eu daca vreau sa mai slabesc 5 kilograme si mananc paine si dulciuri, apoi ma plang ca sunt grasa si uite altele ce bine arata si eu nu - e un exemplu vulgar, stiu, dar mi se pare edificator - inseamna ca e doar vina mea ca adopt o strategie extrem de defectuoasa si imi fac mai mult rau decat bine :).

Si inca ceva, de care mi-am adus aminte citind acest mesaj: scriu un mail in care cer o parere autorizata profesional lui X, Y, Z. Cei trei stiu ca au muuulta treaba si multe responsabilitati, dorm putine ore pe noapte, sunt implicati in tot felul de activitati... X imi raspunde: vino sa discutam fata in fata. Se vedea ca era tare nedormit si ca avea multe pe cap, dar si-a rupt o ora din timpul lui ca sa ma lamureasca si mi-a spus sa il mai caut cand am vreo problema. Y mi-a raspuns pe loc: citeste aia, aia, eu personal cred ca este asa, si mai discutam cand ne vedem. Z imi scrie in detaliu cat de mizerabila e viata lui - desi nu l-a intrebat nimeni - si cate are de facut si nu are timp si cate boli are si cat de greu ii este... niciun cuvant despre ce ii scrisesem eu, de ma gandeam ca mai bine folosea timpul in care compusese lungul mesaj sa se uite peste ce i-am trimis si sa isi spuna scurt si la obiect punctul de vedere...