[vsovivivi]

Adică neagă, neagă mereu Malahell ochi de copil mort lăsându-se învârtoşat la inimă pentru că cineva din sine aruncă vina pe altul pentru el şi el aprobă şi se învoieşte, şi atunci neagă şi el şi acuză şi el pe altul, şi-i stă lui de pază pentru asta un 'heruvim' satanic cu sabie de smoală acolo, de smoală foarte smerită la arătare dându-l pe sine însuşi drept exemplu pozitiv, şi o prostie fariseică credulă şi mituitoare mai mare nici că există şi cu asta vă ingâmfă brusc ca pe avocaţii corupţi ca să vă apere balta aia din spate, Edenu' spurcat cu piscină unde face baie Satana cu malahistele, cică se spală la piele ca să fie mai curat şi atrăgător pe afară, se îmbăiază în Edenu' ăla spurcat ce pare că e pe punctu' de a-l pierde voi iară şi iară dacă nu ascultaţi şi nu vă supuneţi răutăţii şi răzbunării... şi ca să vă flateze când vede că cedaţi binelui atunci pârăşte liliacu' la regele judecător foarte serios şi foarte drept, regele ăla care v-aţi auto-întronat şi bârfind prin spatele apropiaţilor, stând pe alte limbi ale voastre, vă chichirează gâlceava pentru Jună ca să vă răzbunaţi pe nevinovaţi... exact ca nişte cavaleri gentili, altruişti şi cuvioşi de faţadă preaplini în interior de pismă şireată ieşită din mamona şi tatulio de-aici când se-ngroaşă gLoomea... căci sunt workereşi plătiţi... ca roboţii, cu curent şi cu baterii, pentru lumina aia a lor sclipicioasă şi mofturoasă ca un bec, pregătiţi ca s-o stingă din când în când pentru ca la-ntuneric să mânce bine ca să aibă putere şi ca să întreţină lucrarea la spurcăciuni şi idoli şi descoperiri... 'înţelepte'. Deci trebuie atenţie şi în interior la limba vicleană, una vorbeşte şi una tace da' sugestionează cu supertiţ ceea ce ar vrea să spună exact ca muţii.

Neagă şi neagă învinovăţind pe altul, ironizînd cu sfidare, pentru ca să se auto-aprecieze din iubirea de sine pentru iubirea de păcat, averea pentru care se corupe mereu, se mituie, şi primind mita se învoieşte cu păcatul şi se felicită apoi ca cretinul credul şi prost, că cică are avere şi rămâne în negaţia asta până la sfârşit murind în păcatele sale... tot omul săracu'.