[Ioan_Cezar]

Doamnă Costea,
daţi-mi voie să vă reamintesc că noi oamenii suntem păcătoşi, iar inima noastră, oricât trage azi la Dumnezeu, a adunat prea multă minciună şi mizerii în ea ca să râvnim peste noapte puritate şi virtute "ca la carte".
Că avem frică de Dumnezeu e bine, slavă Domnului! Că avem frici şi griji nemăsurate nu e bine.
Că avem oarecare grijă de curăţia noastră iar e bine. Dar să începem să vrem a fi "mai catolici decât Papa" iar nu e bine.
Mie îmi pare, să mă iertaţi de impresie, că teama de a avea un soţ infidel vă concurează propria iubire pentru el. Şi o cam pune în umbră...
Imaginaţi-vă ce se întâmplă dacă inima vi se înflăcărează de gelozie... Ferească Dumnezeu!
Dacă tot vă preocupă actuala căsătorie, pe care ziceţi că aţi blagoslovit-o şi în Biserică, eu cred că e mult folositor pentru iertarea păcatelor şi pentru bucuria vieţii de credinţă: să vă iubiţi soţul aşa cum ne învaţă Biserica. Cred că e bine să aveţi grijă de iubirea dvs. pentru soţ, iar nu de a soţului pt. dvs. Nu de alta, dar sunteţi stăpână, cu ajutorul lui Dumnezeu, pe sufletul dvs. iar nu pe sufletul soţului... De ce, dar, acordaţi atâta atenţie neliniştită iubirii soţului pentru dvs.? Nu vă mulţumeşte atunci când dăruiţi? Poate fi bucurie mai mare decât să iubeşti cu adevărat? Adică să ierţi, de 70 de ori câte 7... Şi aşa să ai pacea, bucuria, credinţa mereu reînnoite...
Am învăţat de la bătrâni că răul cel mai mare pentru un om este atunci când nu mai poate să iubească. Atunci sufletul e ca mort şi nimic nu îl mai bucură pe om, nu îl mai împlineşte, iar omul începe să alerge şi să caute obosindu-se în surogatele iubirii, împătimindu-se şi astfel năruindu-se.
Mult gol lasă pierderea iubirii şi multă alinare aduce ea, când omul o simte zvâcnindu-i în suflet. Da, cea mai mare nenorocire e când ne pierdem dragostea din propriul piept. La această comoară să veghem, ca nu cumva să ne-o răpească gândurile, grijile, depărtările...

Cât despre un oarecare duh de puritanism care îmi pare că răzbate din mesajele dvs., eu zic să-l alungaţi.
De nu-l goniţi degrabă, cred că vă va răpi din suflet orice urmă de iubire, orice milă, orice compasiune. Vă va preface în sloi, vă va preschimba credinţa în ideologie.

Hristos nu a predicat puritanismul, ci iubirea jertfelnică. Lărgiţi-vă inima şi faceţi diferenţa între virtute creştină şi puritanism, spre binele dvs. şi al soţului.
Mă iertaţi!