[MineaPeter]

În prealabil postat de Moroco

Deci cel mai simplu remediu la asa ceva este rugaciunea si un post serios, profund si indelungat, ca sa uiti de mancare complet, sa ajungi sa manci odata pe saptamana, sau mai rar sau zilnic insa foarte farte putin, multumindu-te cu apa sfintita si anafora, si acelea luate in cantitati foarte foarte mici, anafura rupta in bucatele, defapt niste firmituri mai mari, dimineata pe stomacul gol si seara daca e nevoie, ca sa te apare peste noapte de atacurile diabolice ale demonilor [...]

Moroco tată, pfffff!

Statul nemâncat decât o dată pe săptămână (sau chiar mai rar, cum îi zici dumneata aici) + reducerea drastică a consumului de apă și permanentizarea acestor obiceiuri de abstinență ÎN TOATE SĂPTĂMÂNILE VIEȚII (nota bene!) sună atââât de imposibil pentru peste 99 la sută (sau chiar 999 la mie) dintre oameni!
Să zicem că în săptămâna 1 stai nemâncat șase zile, căznindu-te și cu post negru fără apă, în ziua 7 servești o masă și te hidratezi desigur, apoi în săptămâna 2 faci la fel, a doua ta masă este hăt în ziua numărul 14, iar în toate cele 14 zile consumi, să zicem, 3-4 litri de apă cu totul + cele două mese... apoi din săptămâna 3 ciclul se reia, și tot așa... Viața are mii de săptămâni în mod normal, cu o râvnă excepțională și fără mult efort fizic un om ar putea să reziste 4-5-6 săptămâni în care mănâncă de maxim 5 ori și abia frizează câțiva litri de apă (repet, FĂRĂ mare efort fizic!), dar... pe urmă?

Oamenii care rezistă doar cu apă sfințită și Sfânta Împărtășanie sunt în mod sigur niște rarități ale rarităților rarităților (nu, nu mi s-a prostit tastatura) Ortodoxiei, iar privarea prelungă de apă (zile în șir) alăturată statului nemâncat duce la uscăciune, slăbiciune, o murdărie albă pe limbă (toxinele care vor să iasă din organism și se pun pe limbă), ajungi să visezi mulțimi de mâncare și chiar să visezi că mănânci și „te trădezi”... Ispita vechilor mâncăruri va fi mare, iar probabilitatea de recidivă alimentară de tipul „binge eating” la finalul câte unui calup din acesta de post aspru este și ea mare cât casa! Te îmbuibi, recazi și o iei de la capăt! Desigur că cu o voință întărită, poți să îți rafinezi pornirile și să mănânci mai puțin „de dulce” și mai puțin în general, când faci pauză de la post, însă și acest lucru se educă în timp!

În general, deprinderea și permanentizarea unei discipline a postului și a abstinenței în viața omului cer timp pe calendar. Contează și ce lucrezi, cum muncești și te rogi la Domnul (plictiseala și monotonia apăsătoare de suflet fiind inamicele noastre), munca noastră să fie și în folosul semenilor și nu doar ceva egocentric... iar legat de muncă și efortul fizic, e mai ușor să te privezi de hrană și apă când stai închis undeva în casă, dar dacă ești o persoană care iese și lucrează fizic sau face mișcare printre oameni, este chiar mai greu de ținut postul acela extrem! Nu toți oamenii sunt monahi, sihaștri, singuratici de tip Hikikomori (așa ca mine) sau care pot lucra intelectual de acasă, fără nevoia de a ieși zilnic!

Iar disciplina aceea alimentară de mai sus poate dura luni sau chiar ani întregi până să devină permanentă, și recidivele legate de alimentație și îmbuibare să devină tot mai blânde, mai calculate și mai rare. Are importanță și cum își petrece omul ziua, că tot vorbeam de lucru și rugăciune, și cum i se mișcă trupul, și cum simte sufletește că-i trece timpul! Poate oamenii mai credincioși și râvnitori în rugăciune, care simt constant că au ceva folositor de făcut și care le aduce pace sufletească, se adaptează mai repede la un post permanent și nu au nevoie de „ani”. Dar tot este improbabil să ajungă la „sub o masă pe săptămână, în toate săptămânile” + puțină apă, tot așa permanent! Cine o face, este o raritate și un ales special al Domnului. Să NU ne credem aleși de El fără o chemare și-o dovadă clară!!

Eu în anul 2022 am stat nemâncat 240 de zile din cele 365 ale anului, și cam 175 dintre ele (începând de pe la mijlocul de aprilie) au fost și fără apă băută, nu de puține ori consecutive, dar stând închis în casă. Și de obicei mâncam după miezul nopții la întreruperea unei perioade de post. În acel an am stat nemâncat 12 zile la rând (11 cu apă, una - penultima din 12 - fără apă), fiind recordul de pauză la mâncare. Și de obicei, la finalul fiecărei perioade de pauză din aceasta trăgeam reprize zdravene de mâncare, inclusiv noaptea, ca la Binge Eating! Iar privarea intensă de apă ducea și ea la un stres al organismului, cu gustul leșios în gură, îți poate îngreuna și somnul, este o stare apăsătoare, ca să nu mai spunem că pe căldura verii te consumi mai mult decât dacă este răcoare. Iar faptul de a aștepta sfârșitul postului special pentru a ne reîndopa nu este un semn de virtute, abia atunci când sfârșitul perioadei de abstinență este însoțit de o mai mică pornire asupra mâncării avem un plus de virtute în suflet. Altfel, vechiul om lacom încă tresaltă!

Din cursul anului 2023 am rărit-o zdravăn cu zilele „fără apă”, mai stau nemâncat cu apă de obicei miercurea și vinerea (uneori și în alte zile), ca substanțe la mâncare am rămas în general o persoană omnivoră, dar sunt într-o continuă căutare a selectării unor variante mai sănătoase, mai puțin agitatoare de trup și suflet... recidive există și ele, dar tendința generală este de atenuare a lor și de includere a mai multor substanțe de post sau sănătoase (chestii vegetariene, sau conserve de legume, sau mere crude). Am renunțat la mâncatul seara sau în creier de noapte, și la numărătoarea obsesivă a zilelor din an în care nu am mâncat ori băut. Foarte probabil, 3 și 4 mai 2024 vor fi următoarele zile „fără apă”, fiind ele Vinerea și Sâmbăta Mare. Iar mâine și probabil sâmbătă, zile noi de stat nemâncat CU APĂ!

Mai am destul de mult de lucru până să devin un om mai bun, multe lucruri pornesc de la cum mâncăm, cum dormim și cum gândim. Că și cu somnul am pierdut foarte multe nopți în viață, dar din nou, mai ales de anul trecut încoace, tendința (cu tot cu recidivele asumate) este să mă culc mai devreme și să fiu mai bine odihnit! Un creier odihnit și hrănit cum trebuie este mai puțin nebun, și NU este suficient să fugim de alcool, tutun și droguri! Am mai zis-o și o repet!

Dumneata, Moroco, câte zile pe săptămână, pe lună sau pe an stai nemâncat și nebăut? Și cât de mult ai reușit să scapi de substanțele de origine animală și de cantitățile de mâncare mai mari de 1 kg pe masă? Câți litri de apă pe săptămână bei dumneata? Mănânci seara și noaptea sau la ore așezate din timpul zilei?
Ca să se știe dacă măcar încerci în persoană postul cel dur (nu că ar fi neapărat nepericulos, mai ales fără binecuvântare și bună măsură) sau doar perorezi. Privarea intensă și permanentă de hrană și apă, la început mai calmează patimile într-adevăr (desfrânarea face parte din lăcomie, asta se știe), dar pe măsura adâncirii în săptămânile de pe calendar, ea se transformă în drumul sinuciderii, care este tot un păcat!