Starea a cincea
Esti azi si vei fi mâine ce-ai fost întotdeauna,
Mai mult decât certarea ce ne-a’mblânzit furtuna.
Imens la prora, zarea scrutând-o cu doi cremeni,
Naboiul greu de ape si veghea ni le’ngemeni.
Epave’ngreuiate de aur se scufunda;
Saraci ne stim, dar marea ni-i larga si rotunda.
Când Mircea Domnul însusi în zaua ta viaza,
Unde-am gasi povata mai clara si mai treaza?
Treapta a cincea
Menit ai fost sa scaperi un verb de foc prin oameni.
Icnesc în furci miseii, nebunii’n cusca rag,
Hienele’ncoltite stau gata de artag,
Abrase ca din toate’n nimic nu li te-asameni.
Instanta ti-este vorba, condeiul tau, toiag.
bucura-te mustratorul prostilor si far'delegii
bucura-te grai prin care si-au râvnit puterea regii
bucura-te jude tânar, nemitarnic si barbat
bucura-te ca’mprejuru-ti stau toti Tepesii la sfat
bucura-te ca prin tine bunii de cei rai se-aleg
bucura-te Om întreg !
bucura-te bici pe cei ce limba neamului o spurca
bucura-te spaima celor ce jucara tara’n turca
bucura-te zeu ce’nfrunta toate stimele’n fruntarii
bucura-te ca te-or teme hotii, gâzii si samsarii
bucura-te cel ce-i sparii pe cezarii pusi pe trai
bucura-te’nvesnicirea Eminescului Mihai!
|