Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
Da, este o entitate în sine, însă normală, nu paranormală. Inițiatoare de acțiuni și auto-conștientă, într-adevăr.
Da, avem și al doilea înțeles al spiritului, atunci când ne referim, de fapt, la urmele pe care spiritul său le-a lăsat în lume, nu efectiv la sufletul său.
Totuși, s-ar putea ca cele două să nu fie atât de separate, s-ar putea ca omul să nu fie despărțit de opera sa în timp. N-aș vrea să speculăm prea mult. Mai bine să căutăm să înțelegem ce ne învață credința, pentru că ne învață multe. Apoi le vom putea pune și față în față cu ce spune știința, și cred că ar ieși ceva deosebit de pasionant. Însă pentru asta, eu, unul, nu sunt pregătit.
|
Deci spui ca sufletul este o fiinta vie care exista in afara materiei, si care de fapt animeaza materia, nu materia creeaza sufletul . Am inteles bine ?
Asta ar fi o definitie buna a sufletului de la care am putea porni de abia acum o discutie. Cel putin nu e ambigua si nu amesteca notiunile de materie cu imaterie.
Numai ca are o mare problema. E doar o chestiune de credinta. Cum poti demonstra existenta a ceva imaterial. Nu poti. Deci ramane doar o credinta, o presupunere, o chestiune luata ca atare pe cuvant.