Chiar incepusem sa simt lipsa acestor intrebari ..


Precum înălţimea cerului şi adâncul pământului sunt lucruri nepătrunse, tot aşa şi inima regilor. (Pildele lui Solomon 25,3)

(sau)

Cine a măsurat apele cu pumnul şi cine a măsurat pământul cu cotul? Cine a pus pulberea pământului în baniţă şi cine a cântărit munţii şi văile cu cântarul?
Cine a căutat în adânc Duhul Domnului şi cine L-a sfătuit pe El?
De la cine a luat El sfat ca să judece bine şi să înveţe căile dreptăţii, să înveţe ştiinţa şi calea înţelepciunii să o cunoască?
Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă pe marginea unei găleţi, ca un fir de pulbere într-un cântar. Iată insulele care cântăresc cât un fir de praf.
Libanul nu ajunge pentru aprinderea focului şi dobitoacele pentru arderi de tot.
Toate popoarele sunt ca o nimica înaintea Lui; ele preţuiesc înaintea Lui cât o suflare.
Cu cine veţi asemăna voi pe Cel Preaputernic şi unde veţi găsi altul asemenea Lui?
Chipul cel turnat este turnat de un făurar, argintarul îl îmbracă cu aur şi-l înfrumuseţează cu lănţişoare.
Săracul, care nu poate oferi mult, alege un lemn care nu putrezeşte; îşi caută un meşter iscusit ca să facă un idol care să nu se clatine.
Nu ştiţi voi, oare, n-aţi auzit, nu vi s-a spus oare de la început, n-aţi înţeles voi ce vă învaţă întemeierea lumii?
El stă în scaun deasupra cercului pământului; pe locuitori îi vede ca pe lăcuste; El întinde cerul ca un văl uşor şi îl desface ca un cort de locuit.
El preface în nimic pe căpetenii; pe judecătorii pământului îi nimiceşte.
Abia sunt sădiţi, abia sunt semănaţi, abia a prins rădăcini tulpina lor în pământ; El suflă peste ele şi le usucă şi vijelia le spulberă ca pe pleavă.
Cu cine Mă asemănaţi voi ca să-i fiu asemenea?, zice Sfântul.
Ridicaţi ochii în sus şi priviţi: Cine le-a zidit pe toate acestea? - Cel ce scoate oştirea lor cu număr şi pe toate pe nume le cheamă! Celui Atotputernic şi cu mare vârtute nici una nu-I scapă!
Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce grăieşti, Israele: "Calea mea este ascunsă Domnului, dreptul meu este trecut cu vederea de Dumnezeul meu?"
Nu ştii tu, sau n-ai aflat tu că Domnul este Dumnezeu veşnic, Care a făcut marginile pământului, Care nu oboseşte şi nici nu Îşi sleieşte puterea? Că înţelepciunea Lui este nemărginit de adâncă? (Isaia 40,12-28)

(sau)

Tu te-ai obosit întrebând pe atâţia sfătuitori! Să iasă la iveală şi să te izbăvească acei care măsoară cerul şi iscodesc stelele; care în fiecare lună nouă spun ceea ce se va întâmpla.
Iată-i ca pleava pe care o mistuie focul, aşa vor ajunge ei şi de puterea flăcărilor viaţa lor nu vor putea s-o scape căci nu va fi jeratic la care să se încălzească, nici vatră ca să stea dinaintea ei.
Aşa se va întâmpla cu aceia pe care te-ai ostenit să-i întrebi şi cu care ai făcut negoţ din vremea tinereţii tale. Fiecare va pleca la ale sale şi nimeni nu va fi să te scape". (Isaia 47,13-15)

(sau)

Aşa zice Domnul: Dacă cerul poate fi măsurat sus şi temeliile pământului cercetate jos, atunci şi Eu voi lepăda toată seminţia lui Israel pentru toate câte au făcut ei, zice Domnul. (Ieremia 31,37)

(sau)

Atunci Dumnezeu i-a răspuns lui Iov, din sânul vijeliei, şi i-a zis:
"Cine este cel ce pune pronia sub obroc, prin cuvinte fără înţelepciune?
Încinge-ţi deci coapsele ca un viteaz şi Eu te voi întreba şi tu Îmi vei da lămuriri!
Unde erai tu, când am întemeiat pământul? Spune-Mi, dacă ştii să spui.
Ştii tu cine a hotărât măsurile pământului sau cine a întins deasupra lui lanţul de măsurat?
În ce au fost întărite temeliile lui sau cine a pus piatra lui cea din capul unghiului,
Atunci când stelele dimineţii cântau laolaltă şi toţi îngerii lui Dumnezeu Mă sărbătoreau?
Cine a închis marea cu porţi, când ea ieşea năvalnică, din sânul firii,
Şi când i-am dat ca veşmânt negura şi norii drept scutece,
Apoi i-am hotărnicit hotarul Meu şi i-am pus porţi şi zăvoare
Şi am zis: Până aici vei veni şi mai departe nu te vei întinde, aici se va sfărâma trufia valurilor tale?
Ai poruncit tu dimineţii, vreodată în viaţa ta, şi i-ai arătat aurorei care este locul ei,
Ca să apuce pământul de colţuri şi să scuture pe nelegiuiţi de pe pământ?
În revărsatul zorilor, pământul se face roşu ca roşiile peceţi şi ia culori ca de veşmânt.
Cei răi rămân fără noaptea (prielnică lor) şi braţul ridicat este frânt.
Ai fost tu până la izvoarele mării sau te-ai plimbat pe fundul prăpastiei?
Ţi s-au arătat oare porţile morţii şi porţile umbrei le-ai văzut?
Ai cugetat oare la întinderea pământului? Spune, ştii toate acestea?
Care drum duce la palatul luminii şi care este locul întunericului,
Ca să ştii să-l călăuzeşti în cuprinsul lui şi să poţi să nimereşti potecile care duc la el acasă?
Tu ştii bine, căci atunci erai născut şi numărul zilelor tale e foarte mare.
Ai ajuns tu la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei,
Pe care le ţin deoparte pentru vremuri de strâmtorare, pentru zilele de bătălie şi de război?
Unde se risipesc aburii şi se răspândeşte pe pământ vântul de la răsărit?
Cine a săpat albie puhoaielor cerului şi cine a croit drum bubuitului tunetului,
Ca să plouă pe un pământ nelocuit şi pe o pustietate unde nu se află fiinţă omenească
Şi să adape ţinuturile sterpe şi uscate şi să scoată pajişte de iarbă din întinderea pleşuvă?
Are ploaia un tată? Cine a zămislit stropii de rouă?
Din sânul cui a ieşit gheaţa? Şi cine este cel ce naşte promoroaca din cer?
Apele se încheagă şi se întăresc ca piatra şi fala mării se face sloi!
Poţi tu să legi cataramele Pleiadelor sau să deznozi lanţurile Orionului?
Poţi tu să scoţi la vreme cununa Zodiacului şi vei fi tu cârmaci Carului Mare şi stelelor lui?
Cunoşti tu legile cerului şi poţi tu să faci să fie pe pământ ceea ce este scris în ele?
Poţi tu să ridici până la nori glasul tău ca să se sloboadă peste tine potopul ploilor?
Eşti tu în stare să azvârli fulgerele şi ele să plece şi să-ţi spună: Iată-ne?
Cine a pus atâta înţelepciune în pasărea ibis sau cine i-a dat pricepere cocoşului?
Cine poate să ţină cu destoinicie socoteala norilor şi să verse pe pământ burdufurile cerului,
Ca să se adune pulberea şi să se întărească, iar bulgării de pământ să se lipească laolaltă?
Tu eşti cel ce aduci pradă leoaicei şi potoleşti foamea puilor de leu,
Când s-au ascuns în vizuini sau stau şi pândesc ascunşi în hăţişuri?
Cine are grijă de mâncarea corbului, când puii lui croncănesc la Dumnezeu, de foame, şi zboară încoace şi încolo după hrană? (Iov 38,1-41)

+ Iov cap 39-42

(sau)

În vistieriile înţelepciunii sunt pildele ştiinţei; celui păcătos îi este urâtă temerea de Dumnezeu.
Pofteşti înţelepciune? ţine poruncile şi Domnul îţi va da-o ţie.
Că înţelepciunea şi învăţătura stau în temerea de Domnul, şi plăcute sunt Lui credinţa şi blândeţea. (Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul) 1,24-26)

(sau)

Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.
Ziua zilei spune cuvânt, şi noaptea nopţii vesteşte ştiinţă.
Nu sunt graiuri, nici cuvinte, ale căror glasuri să nu se audă.
În tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii cuvintele lor.
În soare şi-a pus locaşul său; şi el este ca un mire ce iese din cămara sa.
Bucura-se-va ca un uriaş, care aleargă drumul lui.
De la marginea cerului ieşirea lui, şi oprirea lui până la marginea cerului; şi nu este cine să se ascundă de căldura lui. (Ps.18,1-7)