Citat:
În prealabil postat de Danut7
eu zic sa nu o dam in tertipuri.. de cand coincide trecutul printr-un loc cu administrarea si conducerea Bisericii din acel loc?
|
Dar de unde știi că a trecut? Te-ai documentat sau crezi asta fiindcă așa ți se spune? Este acuratețea istorică o chestiune de credință sau de obiectivitate și informare?
Dacă ai fi întreprins un mic efort ai fi aflat că nu există nici o dovadă despre prezența lui Petru la Roma și că dovezile existente, în primul rând Scriptura, arată că el nu a fost acolo.
Este inacceptabil să credem că Sf. Petru a fost la Roma și aceasta să nu fi fost menționat în epistolele scrise de Sf. Pavel din acest oraș (Efeseni, Filipeni, Coloseni, Filemon, 2 Timotei), cele mai târzii dintre ele fiind scrise în anul 64. De asemeni, nici Epistola către Romani scrisă în anul 50 nu-l menționează pe Petru acolo. E deci sigur că până în anul 64 Sf. Petru nu a fost la Roma pentru că în epistolele sale Sf. Pavel îi menționează pe toți reprezentanții de seamă ai comunității din care scria, în salutul final sau la început.
http://www.bombaxo.com/paulchron.html
Iar Petru a murit între anii 64 și 67, deci cei care vor să susțină, fără nici o dovadă, că el ar fi trăit la Roma sunt nevoiți să-l înghesuie în acest interval. Asta e foarte diferit de tradiția bisericească care spune că Sf. Petru ar fi stat
37 de ani la Roma (începând din anul 30), tradiție care încă constituie poziția oficială a bisericilor catolică și ortodoxă. Asta e o dovadă despre cât de false sunt unele din aceste tradiții bisericești.
De asemeni ca Sf. Petru să plece din Orientul Apropiat însemna să calce ceea ce se stabilise în Duhul Sfânt la Ierusalim, ca Sf. Pavel să propovăduiască neamurilor iar Sf. Petru evreilor:
Și cunoscând harul ce mi-a fost dat mie, Iacov și Chefa și Ioan, cei socotiți a fi stâlpi, mi-au dat mie și lui Barnaba dreapta spre unire cu ei, pentru ca noi să binevestim la neamuri, iar ei la cei tăiați împrejur (Galateni 2, 7).
Dat fiind că Sf. Pavel a fost părintele spiritual și putem spune primul episcop al Romei, nu există motive să credem că Sf. Petru ar fi avut de ce să vină și el la Roma, când el era responsabil de Iudeea și Orientul Apropiat, ținutul unde trăiau evreii.
Mai mult, întâia epistolă sobornicească a lui Petru, scrisă după anul 60 se încheie cu
Biserica cea aleasă din Babilon și Marcu, fiul meu, vă îmbrățișează.
Babilonul este Ierusalimul, orașul în care Sf. Petru a trăit și a murit, conform aceleiași denumiri de Babilon date Ierusalimului în Apocalipsă și în Vechiul Testament:
http://www.lookup.org/mysterybabylon.htm
Deci, cândva între anul 60 și anul morții sale, Sf. Petru scria din Ierusalim fără a arăta nici cel mai mic semn că ar intenționa să părăsească acest oraș.
De altfel mormântul lui Petru a fost descoperit la Ierusalim și toate dovezile arată că este autentic:
http://www.hol.com/~mikesch/peters-jerusalem-tomb.htm
Cum s-a format atunci tradiția că Sf. Petru ar fi fost la Roma? În epoca bisericii primare circulau foarte multe legende, epistole, evanghelii false și, pe baza unor referiri cu alt sens din două epistole ale Părinților Apostolici Clement și Policarp, s-a format legenda că Sf. Petru ar fi fost la Roma. Aceasta s-a petrecut cândva în primul sau al doilea deceniu al secolului 2, când nu mai existau contemporani ai Apostolilor la Roma și chiar dacă ar fi existat, nu ar fi putut avea puterea să oprească un astfel de mit. Apoi, prin viu grai, prin referiri ale altor Părinți ai bisericii, legenda s-a transformat în tradiție bisericească, s-a completat cu alte elemente inventate așa cum se întâmplă în cazul acestor tradiții orale atunci când sunt fixate în scris. Exegeții scrierilor biblice cunosc această dinamică a textelor religioase, felul cum zvonuri și legende devin "adevăr istoric" datorită ignoranței de a crede orice a maselor.
A avea pe Petru ca fondator convenea foarte bine clerului de la Roma, dându-le prilejul să pretindă o mare autoritate și nu e de mirare că legenda a fost îmbogățită cu povestea morții martirice (pe crucea întoarsă) și alte tradiții mincinoase, inclusiv inventarea unui mormânt al apostolului.
De asemeni, așa-zisele oase ale lui Petru descoperite la Roma sunt un fals arheologic grosolan. Inițial a fost atribuit apostolului un schelet care avea oase de la trei picioare și mai apoi altul dintr-un cimitir păgân, unde se făceau sacrificii animale, motiv pentru care în cripta bazilicii Sf. Petru sunt păstrate, din evlavie și oasele unui șoarece, a unor porci și ale altor animale descoperite acolo:
http://www.hissheep.org/catholic/pet...mes_truth.html
............
Credința noastră nu trebuie să se bazeze pe fanatism ci pe adevăr. A ne fundamenta viața pe minciună are consecințe grave în veșnicie. Poziția oficială a unor organisme cu sute de milioane sau peste un miliard de membri are un mare impact psihologic, datorită efectului de turmă: Când un lucru e crezut de mulți el capătă și mai mare credibilitate. Dar asta nu-l face adevărat.