[Ioan_Cezar]

"Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care, ...." (Mt. 25, 1)

"Împărăţia cerurilor" - nu zice "Împărăţia lui Hristos", nici "Împărăţia lui Dumnezeu". Distincţiile sunt importante, Sfântul Pavel avea să explice relaţia dintre "Împărăţia lui Hristos" şi "Împărăţia lui Dumnezeu" în special în Corinteni I (15,24), descoperind în perspectivă eshatologică împlinirea lucrării lui Hristos, Dumnezeu-Omul. Anume, în actul Său final, culminativ, Fiul adună pe ucenicii Săi în Împărăţia Sa şi prezintă Tatălui această comunitate care nu este din lume dar e adunată din lume - Biserica. Este actul final al Domnului ca Arhiereu şi Împărat, Împărăţia întemeiată de Hristos fiind atunci una şi aceeaşi cu Împărăţia lui Dumnezeu.

Să mă reţin aşadar în a vorbi despre Împărăţia cerurilor ca despre Biserică şi să mă iertaţi că m-a prins tema şi că dau frâu liber gândului... Doamne ajută, Doamne miluieşte!

Hristos descoperă ucenicilor Biserica. Spune că "se va asemăna", descoperind aşadar viitorul (precum vor decurge dealtfel evenimentele - Patimile, Răstignirea, Pogorârea, Învierea, Înălţarea şi Pogorârea Duhului Sfânt la Cincizecime).
Alege un număr al deplinătăţii, al întregului (10) şi alege fecioarele.
Desigur, înţelegem noi prin Cuvântul Domnului şi prin lucrarea Bisericii - toţi cei botezaţi (toţi, sugerat de 10; botezaţi, aşadar înfiaţi prin har, curăţiţi de păcatul protopărinţilor - aici fecioarele fiind sufletele botezate, sufletul fiind atât în ebraică, precum şi în latină înţeles ca principiu feminin) vor alcătui împărăţia Cerurilor, Biserica.
Dar nu toţi cei chemaţi, vor fi şi aleşi!
Sufletele râvnitoare, truditoare, care se sârguiesc să dobândească harul Duhului Sfânt şi trăiesc Porunca Iubirii - acestea sunt fecioarele înţelepte. Au parte de Mire şi de Viaţă.
Sufletele care se complac în trândăvie (fecioarele nebune), care ALEG neglijenţa şi nu îşi agonisesc din "pieţe" (adică din Biserică) harul/untdelemnul, acestea vor pierde pe Mire şi Viaţa.

Sunt aşadar două ipostaze ale sufletului creştinului, în fiecare clipă a vieţii (căci nu ştim când vine Mirele): alegerea agonisirii harului şi alegerea neglijării lui. Două moduri de a trăi. În Biserică!

Pentru persoană, acum, la nivelul individual: fiecare îşi afirmă liberul-arbitru. Îşi împlineşte curăţia Botezului ca fecioarele înţelepte sau îşi ratează împlinirea şi rodirea ca fecioarele nebune, ca smochinul neroditor, ca sluga care a îngropat talantul...

Întregul fiind sugerat de 10 iar ipostazele alegerii fiind două, rezultă fireşte două grupe de câte 5 corespunzătoare celor două ipostaze ale alegerii. Oile şi caprele.
Toţi suntem (suflete curăţite) fecioare, prin Botez. Toţi suntem în perspectiva întâlnirii cu Mirele. Dar unii alegem să fim fecioare (suflete) înţelepte, alţii fecioare nebune. La seceriş unii vom fi grâu, alţii neghină.

În sfârşit....
Mă iertaţi de (marea) îndrăzneală. Dacă am greşit, sper să mă îndreptaţi.
Mulţumesc, Florin, pentru lansarea temei.