Frumoase cuvinte, frumoasa rugaciune! Retin, din ea, un apel la rugaciunea de dimineata. Rugaciunea de seara o mai spunem, ca sa adormim cu gandul leganati ca suntem crestini, dar rugaicunea de dimineata, acea multamita la Domnul ca ne mai indura o zi: nexam, pauza, lipsa, gaura. Mai intai ne spalam pe dinti, pe urma ne bem cafeaua, alte prioritati. Rugaciunea: catre pranz, in cazul cel mai optimist, la "si altelele". Multi dintre cei care incaseaza spovezile mele intreaba "spui rugaciunea de seara si de dimineata, fiule ?". "Spun rugaciunea de seara, parinte!" "Si cea de dimineata ?". "Cea de dimineata ? Aaa, pai cea de dimineata ? Hmm, cea de dimineata ziceti, parinte ?". Stau si ma intreb: sa se fi vorbit intre ei, sau chestia asta vine din experienta lor duhovniceasca ?
|