În prealabil postat de Seraphim7
Foarte buna întrebarea,deși clasică, însă mereu actuală,și din punct de vedere ortodox, tratată destul de vag și cu aceleași trimiteri la clasicele episoade experimentate de unii părinți.
Însă indiferent de cultura, religia sau credințele oamenilor același lucru se întâmplă tuturor,doar că fiecare vede sau își explică asta prin filtrul credințelor sau experiențelor avute.
La întrebarea afirmația "Nu s-au întors nimeni sa ne spună cum este dincolo",as veni cu afirmația"Toți venim de dincolo,doar că majoritatea am uitat".
Orice religie,orice curent spiritual se fundamentează pe ideea că suntem spirite/suflete și că acest corp, înveliș material este doar o "haină",doar o etapă temporară,și că prin moartea acestui trup nu se sfârșește viața sufletească.
Adică se repetă de atâtea ori chiar și în biserica ortodoxă nemurirea sufletului,și viața de dincolo,și că aici totul este temporar și etc.Dar toate acestea parcă sunt așa niște afirmații care nu mai au ecou în mintea nimănui,au devenit așa texte ritualice lipsite de o semnificație reală pentru multi.Iar asta se întâmplă cam in toate religiile, întrucât informații de interes,au fost transformate în doctrine,in ritual,duse într-o zonă de sacru,mit, fără însă a le duce în zona de cercetare,experimental etc.
Asta este oarecum greșeala religiei,a bisericii, fiindcă majoritatea afirmațiilor sale,a doctrinelor, rămân așa de nestins,de necercetat, trebuie doar crezute și atât.Fiindca refuza oarecum sa intre în zona de experiment, cercetate tocmai din frica de a nu fi demitizate aceste credințe, întrucât ieșind din zona de sacru cu ele,și făcândule accesibile oricui, practic toți am conștientiza că nu mai ai nevoie de religie, biserica in forma asta actuală.
Revenind la interpretarea morții, respectiv a ce se întâmplă după moartea corpului...
Sa intrăm puțin în zona de Rai/Iad/Purgatoriu/Vami, după care cireașa de pe tort.... Reincarnarea...și Nimicul...
Toate variantele sunt corecte...De ce?
Păi există așa-numitele "ceruri", pomenea și Pavel sau limburi cum le numea Dante in Divina comedie,sau "locașuri"cum spunea și Iisus.
Adică sunt atâtea teritorii doar pe Pământ,și o vastitate de spațiu in univers.Ia gândiți-va că după ce ieșim din corp limitările materiale nu mai există,și spațiul și timpul se vor manifesta diferit în noua dimensiune in care vom intra după moartea trupului.
Așa,deci sa le luăm așa pe rând.Stratificarea dimensiunilor incepe de jos,care ar fi cea mai grosieră,cea mai "rea",fundul sau talpa iadului și se sfârșește la cealaltă extremă unde este puritatea absolută, respectiv ceeece noi numim Dumnezeu.
Fiecare planetă,de fapt sa ne raportam doar la pământ deocamdată,are așa numitele orașe sau așezări astrale, comunități de spirite,zone de purgatoriu sau vămi cum le numește biserica,in care sufletul se duce după moarte,fiind așteptat de ghidul sau ghizii sa spirituali,sau înger păzitori cum le spune biserica.
Acuma se ne raportăm puțin și la zona de iad, suferință,care este deasemenea o realitate, mărturisită atât de sfinți,cât și de alții care au experimentat morți clinice, viziuni etc.Logic că spiritul va sta in suferință,izolare,chinuri dacă a săvârșit anumite acțiuni,sau a avut anumite vicii etc.
Însă aici este deja alt subiect,legat de starea sufletelor după moarte, deocamdată discutăm despre situația lor.
Mai exista așa numita categoria a "fantomelor"sau a spiritelor rătăcitoare sau care au rămas pe pământ legate de anumite locuri sau persoane,sau care produce fenomene de tip poltergeist (zgomote, mișcări, lovituri,etc),sau case locurile bântuite.
Cât despre reincarnare...Pai hai sa o luăm așa o logică simplă...Oare daca suntem nemuritori,de ce o etapă atât de minusculă că o viață pe pământ,uneori doar de câțiva ani,sau chiar luni sa ne decidă eternitatea?Adică ce scop poate fi acesta de a fi nemuritor,de a te naște și a trăi câțiva ani,și după in funcție de asta sa petreci eternitatea într-un loc anume așa în fericire sau suferință?
Nu prea are sens.... Tocmai aici intervine reîncarnarea,și revolva aceasta problema..Cum?
Păi tocmai,că prin reîncarnări succesive suflet are mereu șansa de a continua procesul de evoluție,plus că pedeapsa pentru păcatele sale dintr-o viață anterioară le plătește tot prin încarnare, întrucât aici are șansa de a-și ispăși prin anumite suferințe, lecții etc.Tocmai de asta multi vedeam că au vieți foarte grele,ghinion constant și alte forme de boli, handicap,accidente, morți premature etc Toate acesta sunt destinul ales și știut dinainte de suflet, necesar pt evoluția sa și a celor rămași în viață.Tot acest proces face parte din pronia dumnezeiască.
Însă, există și posibilitatea "nimicului",dacă sufletul nu mai dorește să facă nimic,el dispare in neant.Tocmai aici este și liberul arbitru.
Omul este polarizat atât pozitiv cât și negativ.Sufletul, universul și întreaga umanitate și ființare cosmică este un echilibru dintre + și- , respectiv bine și rău.Tocmai de asta evoluția trebuie dusă în ambele aspecte.
Divinitatea se manifestă atât că distrugere cat și că creație.Avem genii ale râului,ale haosului cât și sfinții care iubesc și vindecă.
Tocmai de asta pentru a evolua că spirite,vom manifesta bivalența și forme atât ale Binelui cât și ale Raului.
Stagnarea , decadența, ignoranța ,viciul și alte asemenea stări sunt printre factorii care ne împiedică să evoluăm.
Da,o sa mai revin cu detalii mai concrete despre acest subiect, destul de puțin tratat în zona de ortodoxie.Acuma varinta ortodoxă cam știe toată lumea,mai ales prin cărțile lui Serafim Rose,și alte povestiri patristice readuse în actualitate de părinți clasici că și Cleopa,Arsenie sau alți părinți atoniti.
Indiferent de interpretări sau doctrina,chiar daca ortodoxia respinge reîncărcare, purgatoriu și alte asemenea... Toți suntem de acord cu in aspect....
Viața continuă după moartea...
|