Trebuie sa fim constienti ca exista cele doua realitati: Dumnezeu si satana. Bunul Dumnezeu vrea sa ne mantuiasca, insa satana nu doreste mantuirea noastra si vrea sa ne ducem cu el in infernul cel vesnic. De aceea intinde fel de fel de curse omenirii pentru a prinde pe cat mai multi. Intinde multe momeli printre care momeala aceasta a ocultismului, vrajitoriei, despre care se crede ca ar fi binefacatoare. Satana, fiind spirit, ia diferite infatisari, cunoaste tot trecutul vietii noastre, lucreaza prin oameni, prin animale si prin obiecte, are puterea de a distruge si aceasta o face servindu-se de oamenii inraiti, cu mintea pervertita si intunecata de patimi. Oamenii vrajitori, spun Sfintii Parinti, vor fi cel mai aspru pedepsiti de Dumnezeu, deoarece ei, constienti fiind, se leapada de Dumnezeu inca din aceasta viata, de buna voie chiar. Dumnezeul lor devine satana; lui i se inchina toata viata, lui ii slujesc, lui ii aduc jertfe.

Spunea candva un mare parinte, urmatoarea intamplare: pe cand era preot intr-o comuna din Moldova a venit sa se spovedeasca la el o vrajitoare cam de 60 de ani. Dupa ce si-a spus toate pacatele din copilarie, toate relele ce facuse oamenilor prin vrajitoriile ei, acel parinte i-a dat canonul necesar pentru ispasirea acestor pacate. Unul din canoane i-a fost acela de a nu se impartasi 7 ani de zile. Auzind acea femeie ca preotul nu-i da impartasania, deoarece nu avea cum sa o poata impartasi din cauza pacatelor ei, a intrat diavolul deznadejdii in ea spunandu-i ca nu va mai trai atatia ani si va muri neimpartasita. Si biata femeie primind gandul acesta al deznadejdii de la satana, dupa ce a iesit de la spovedanie, parca a intrat un duh in ea; a inceput sa alerge atat de tare pe drum incat s-a izbit cu capul de o stanca si a murit pe loc. La inmormantare, bineinteles ca a fost chemat preotul ce o spovedise. El o cunostea foarte bine pentru ca tocmai o spovedise si si-a dat seama ca diavolul deznadejdii i-a facut un asemenea rau. Toata viata saraca femeie slujise satanei si iata ca nu a lasat-o pana cand nu a luat-o la el. La inmormantare preotul a pus epitrahilul pe trupul ei in sicriu, in momentul citirii dezlegarii mari. Pe cand citea acea dezlegare mare preotul a observat cum epitrahilul se lasa in sicriu. La sfarsitul rugaciunii, incredibil, trupul acelei femei vrajitoare disparuse. Toata lumea ramasese incremenita. In urma acestei intamplari preotul acela care avea o viata de sfintenie s-a rugat lui Dumnezeu cateva zile cu post sa-i descopere aceasta minune. Dumnezeu i-a descoperit ca satana si-a luat acea ucenica a lui cu trupul ei pamantesc. Asa cum fiecare om in momentul incetarii din viata trece prin niste judecati ale lui Dumnezeu, asa a aratat ca vrajitorii sunt cei mai aspru pedepsiti. Ei de buna voie s-au lepadat de Dumnezeu si s-au inchinat diavolului; de aceea atunci cand mor ii ia cu trup cu tot, deci nu mai trec prin acele judecati.

Este o mare greseala cand cineva apeleaza la vrajitori pentru a li se indeplini o dorinta in casa. Se poate indeplini pe moment acea dorinta cu puterea satanei, insa nu are viata lunga, nu poate avea un efect indelungat. Sunt cunoscute atatea cazuri cand unii parinti si-au casatorit copii cu ajutorul farmecelor. Totul a fost foarte bine pe moment, insa nu a durat mult timp si a venit inevitabila despartire. Trebuie sa fim constienti ca diavolul nu ne face nici un bine pentru viata noastra. Tot binele savarsit prin vraji nu numai ca nu are viata lunga, ci si distruge totul. Trebuie sa ne ferim a merge la vrajitori ca si cum am pune mana pe foc.