[Traditie1]

Duhul Sfânt nu este numai Cel Care a inspirat scrierile Scripturii şi ale Părinţilor sau Cel care lucrează prin Tainele Bisericii.

Sfântul Siluan spune că Duhul Sfânt e Împărăţia Cerurilor şi Împărăţia Cerurilor este Duhul Sfânt şi acelaşi Duh Sfânt este şi în sufletele Sfinţilor.

Acestea nu sunt metafore. Duhul Sfânt este forma de existenţă divină necreată pe care o percep cei mântuiţi ca şi conţinut al vieţii lor şi ea este gustată încă de pe pământ. Vederea Luminii Necreate nu este altceva decât vederea lui Dumnezeu-Duhul Sfânt.

Multe sunt lucrările Duhului. El ne dă mintea, cuvântul, tot ceea ce facem. Multe din cele ce ni le atribuim nouă sunt de fapt lucrări ale Duhului. El este eternitatea, dacă El părăseşte un suflet acela ajunge să simtă nimicnicia lui, condiţia lui de pumn de pământ. Tot Sf. Siluan spune că Duhul Sfânt l-a părăsit vreme de trei zile şi se simţea golit pe dinăuntru, asemenea unui animal.

Arhimandritul Sofronie explică minunat faptul că Duhul Sfânt este mântuirea:

"Când Lumina cea neatinsă după esenţă şi nenumită ne cuprinde din afară şi pătrunde înlăuntrul sufletului nostru, atunci şi noi devenim nişte fiinţe în afară de vreme...".