Duhul lui Dumnezeu, purces din Tatal si dat prin Cuvant este primit de toata zidirea, zideste prin el insusi, prin actiunea Sa personala. „Prin Cuvantul Domnului s-au intarit cerurile si prin Duhul gurii Lui toata puterea lor” (Psalmi 32:6) In Vechiul Testament, Duhul lui Dumnezeu insoteste Cuvantul si-l face cunoscut. Niciodata Cuvantul nu a lipsit Tatalui, nici Duhul Cuvantului. Suflarea lui Dumnezeu nu e neipostatica, ci exista in propria sa ipostasa, este vie si activa, fara de inceput si fara de sfarsit, de aceea i se spune "persoana" (de la ipostas personal).
|