Probabil că cea mai veche rugăciune răsăriteană, în afară de "Tatăl nostru" este rugăciunea "Împărate Ceresc". Ea a fost formulată la al doilea Conciliu Ecumenic de la Constantinopol, când învățătura despre Spiritul Sfânt a fost mai bine cristalizată. Acest Conciliu a fost convocat fiindcă ieri, ca și azi, existau oameni ce se doreau creștini care susțineau că A Treia Persoană nu este....persoană. Iată că, dacă nu există aplecare asupra studiului istoriei erorilor, crește riscul ca fiecare generație să le recapituleze. De aceea vedem, chiar în zilele nostre, că există unii care fie socotesc că Isus nu este de o ființă cu Tatăl, fie aruncă icoanele din biserici și socotesc că cinstirea sfinților este idolatrie. Cât de mult seamănă pneumatomahii și iconodulii de azi cu cei de ieri! Or, la asemenea probleme, Biserica a răspuns de mult.
Rugăciunea "Împărate Ceresc" se adresează, îndeosebi, persoanei Sf Spirit. Ea poate fi folosită de credincioși cu orice prilej. Biserica o folosește la începutul părții publice a Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii, adică după Proscomidie. Prin aceasta, ni se arată că orice lucrare face omul, nimic de folos nu poate face fără să cheme Sfântul Spirit. Orice lucrare din viața noastră se cuvine să aibă epicleza ei.
Deși existența, ca ipostas dumnezeiesc, a Sfântului Spirit devine evidentă abia în Noul Testament, El operează și în Vechiul Testament. Întreaga Biblie vorbește despre Sfântul Spirit și vedem acest lucru chiar de la primele pagini: "Să facem om (...)" spune Dumnezeu. De ce pluralul? Adică, cine "noi", cine "să facem"? De ce nu vedem, aici, la lucru, ceea ce Sfinții Părinți au numit "Sfatul cel Veșnic"?
De aceea, a susține că nu trebuie să ne rugăm Paracletului fiindcă nu există o astfel de rugăciune în Vechiul Testament este ca și când ai spune să nu folosim Tatăl nostru, fiindcă nu exista în Vechiul Testament. E adevărat, nu exista, dar acum există. Noi trăim în vremea Noului Testament. Părerea mea este că secte pseudo-creștine vetero-testamentare contestă rugăciunile pentru Sf Spirit din aceleași considerente pentru care contestă că Duminica este Ziua Domnului: au rămas undeva pe drum și trăiesc după Legea Veche, așteptându-L pe Mesia în sinagogile lor, când El a și venit și ne-a dat o lege nouă.
|