Înțeleg foarte bine prin ce treci
Îmi pare rău pentru pierderea ta. Condoleanțe! Știu prin ce treci; eu mi-am pierdut tatăl când aveam 12 ani. Numai că ai mei nu m-au lăsat să merg la spital cât timp a fost în comă(6 zile). După ce a decedat tot la fel m-am simțit și eu. Abia dacă mai aveam poftă de mâncare. Deși nu acceptam gândul, pierderea lui m-a afectat foarte tare. Însă un singur lucru nu se schimbase chiar în acele zile: îmi amintesc că îmi doream foarte tare să continuu să merg la școală și să învăț. O singură zi am lipsit de la școală în zilele acelea; vineri lipsisem de la școală, sâmbătă înmormântare, luni înapoi la școală. În rest am continuat să mă țin de treabă.
Bine ar fi să nu stai singur. Trebuie să fii mereu înconjurat de oameni. E cel mai bine așa. Într-adevăr mama ta are nevoie de tine mai mult decât îți imaginezi.
Doamne ajută!
__________________
"Scopul este să trăim ortodox, nu numai să vorbim și să scriem ortodox." (Cuviosul Paisie Aghioritul)
|