......:) pai, da, bine, him, ok... da eu sunt o vioara cam ciobita si cu niscaiva coarde rupte... inca il mai astept pe Paganini!
*
In principiu am rezerve pentru adoptarea unei chei in basme, fie ea si o "cheie crestina".
Pentru ca eu cred asa: basmul este deja un discurs, o sageata plina de energie catre inima omului si un "produs" al intalnirii (erotice?!) dintre Dragoste si destinatarul ei - omul, oamenii. Ma tem ca imensa lui putere sa nu fie cumva incuiata printr-o cheie sau alta....
*
Am impresia ca daca am da drumul unei dezbateri s-ar iti aici o veche disputa, aceea dintre intelectualul filosof care, pe undeva, simpatizeaza (oh, simpatia e moartea rugaciunii, printre altele) cu Biserica
si contemplativul, inca nedesavarsit, care stie bine ca numai Duhul il poate purta, daca voieste, la intalnirea cu basmul.
Mihnea, dupa cum a inceput (frumos, dealtfel), pare a cultiva perspectiva intelectualului filosof.
dar am zis ca nu vreau sa alterez cumva acest minunat topic. Imi cer iertare ca am revenit cu postarea asta, ma voi abtine de-acu si sper sa continue altii mai cu folos.
Doamne ajuta!
|