[sophia]

Te-am rugat sa explici putin la ce te referi in postarea ta. Poate am inteles eu ceva gresit.
Ai preferat sa ma critici. Dar da, este adevarat. Pentru mine este severa credinta.
Sunt niste reguli aspre si cand mai vezi si formularea canoanelor...
M-am invatat asa, le respect. Respect preotii.
Dar nu vad asa o veselie.
Ca in sufletul meu simt totusi si ceva pozitiv, este altceva. Vad si partea pozitiva.
Pai ce fac copiii la scoala cu profesorii...La biserica ii vad totusi mai respectuosi cu preotii. Este o diferenta.
Tu chiar vezi la fel la lucrurile?
Acum depinde si de om, de preot.

Cum spui tu ca ora de religie nu-ti impune bariere cand sunt atatea reguli aspre in credinta si este si asceza?
Eu nu stiu ce se invata totusi la ora de religie si cum, ca n-am facut asa ceva.
Am invatat credinta cum am putut, singura, de la unul si altul.

Uite iti pun aici o listuta cu lucruri care nu inseamna libertate si sa fii tu insuti:
- smerenie, cap plecat, sa vezi in toate numai pacatul
- imbracaminte speciala (basmaua)
- postul, asceza
- femeia are oprelisti
- femeia sta separat de barbat in biserica (chiar cei casatoriti)
Ma opresc aici.

Este un drum pe care daca il alegi, trebuie sa fii altfel. Sunt niste renuntari. Nu este o distractie.
Acum poate ca unii vad altfel lucrurile, mai ales calugarii/maicile.

Da, exista, sau asa ar trebui sa fie si o latura mai calda in credinta, si unde asa cum spui tu sa te poti pune in valoare, eventual sa fii tu insuti.
Este implicarea in social, iubirea aproapelui, samarineanul. Dar nu prea este...
Si mai este arta bisericeasca (pictura, muzica, scris). Dar si acolo nu este asa libertate ca in arta laica.

Si depinde si despre care tineri vorbim.
Eu ii vad altfel in viata de zi cu zi (pe majoritatea). Si nu mi-i imaginez in regulile astea severe.
Dar...sunt si unii, putini dupa parerea mea, care sunt altfel si pe care ii vad si in biserica, in credinta.

P.S. Imi place ce scrie Ioan67 aici.