[Mosh-Neagu]

Ma straduiesc sa ma detasez de orice influenta pro sau contra si sa ma refer strict la subiectul acesta atat de delicat si paradoxal: "Nebunia de a gandi cu mintea ta"! M-am nimerit intamplator (?!? poate ar trebui sa definim foarte LUCID "intamplarea" sau "coincidenta" pentru a avea in sfarsit o parere cat de cat indreptatita cum ca putem gandi cu mintea noastra, fara influente... nocive) in fata televizorului la unul dintre interviurile date pe tema aceasta si m-a surprins superficialitatea impardonabila a unui personaj de talia domnului Liiceanu. Nu cunosc motivul pentru care multi dintre noi ajungem sa credem la un moment dat ca suntem detinatorii unei mari "Revelatii". Tot ce tine de om si de revelatiile lui... antropologice, nu pot avea pretentii de "Adevar" fiindca Adevarul nu-i apartine omului (decat daca este revelat, iar in astfel de conditii nu omul vorbeste, ci doar "i se da" sa vorbeasca astfel, fara ca el sa-si pregateasca din timp vreo strategie alocutionala, ba chiar poate sa fie si analfabet!...) E frumos sa citim mult (ca sa nu murim boi, vorba cuiva drag!...) si e si mai frumos sa alegem cu mare grija ceea ce citim, pentru ca iarasi suntem victimile propriilor slabiciuni, ajungand sa gandim cu mintile altora care au descoperit inaintea noastra "gaura din covrig"! A gandi cu mintea noastra, eu o gasesc o mare provocare. Totul, dar absolut totul in viata unui om se invarte in jurul constiintei. Daca el accepta compromisuri cu sine (ceea ce in mod dramatic se intampla cu toata lumea, exceptie facand doar cativa alesi, cine stie prin ce pustietati sub soare), omul nu mai are contact direct cu Adevarul, ci doar face speculatii cum ca gandeste liber, corect si profund. Mi-a placut mult exemplul cu Thales: "De pildă, un filozof grec, Thales din Milet, a căzut într-un puț ”pe când observa astrele și se uita în sus. […] Iar o slujnică tracă, spirituală și simpatică, a râs de el, spunând că se străduiește să cunoască lucrurile din cer, dar îi scapă cele de dinainte și din dreptul picioarelor.”!" Iata ca, aici, slujnica, desi proasta in felul ei, are revelatia Adevarului. In concluzie, parerea mea este simpla si nu are explicatii filozofice complexe, pentru ca e imposibil sa definesti "Harul", oricare-ar fi el (filozofic, artistic, muzical, actoricesc, duhovnicesc...). Gandul fiecaruia dintre noi, fie el badea Ion de la coasa sau doctor in psihanaliza, este relevat dintr-o parte sau alta in raport cu starea de compromis in care traim fata de propria constiinta. Iar cel mai bun tratat de perceptie a Adevarului este "Filocalia", citita nu in ordinea capitolelor, ci dupa cum "primim" gandul prioritatilor prin seria de "coincidente" care abunda asupra noastra. Altfel, da, ideea de a gandi cu propria minte, pare amuzanta pentru cel care n-ar trebui sa mai faca vreun efort "sa gandeasca" din moment ce "STIE" fara sa stie de unde stie!...
https://www.facebook.com/gabrielliiceanu/?fref=ts

Am indraznit sa fac acest comentariu pe pagina d-lui Liiceanu in urma vizionarii interviului, nu pentru a ma baga in seama, ci pe de o parte pentru a da curs provocarii de a gandi... cu mintea noastra, iar pe de alta pentru a incerca sa-i sugerez o alta perspectiva in vederea sintagmei "La inceput a fost Cuvantul. Si Cuvantul era la Dumnezeu!" De altfel nu este prima oara cand ma surprinde prin superficialitate, un om cu o astfel de "incarcatura" filozofica!