Subiect: Sfintii Zilei
View Single Post
  #1092  
Vechi 25.01.2019, 22:11:39
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.905
Implicit

Sf. Ier. Grigorie Teologul
Sfântul Ierarh Grigorie, Cuvântătorul de Dumnezeu (Teologul), s-a născut în anul 328 în cetatea Nazianz din Capadocia și a trăit în vremea împăraților Valens (364-378) și Teodosie cel Mare (379-395).
S-a născut într-o familie de neam ales, din oameni drepți, Sfinții Grigorie cel Bătrân și Nona. Tatăl său, deși venise la credință de puțină vreme, a fost hirotonit episcop de Nazianz pentru vredniciile sale.
Din tinerețe, Sfântul Grigorie a învățat la școlile cele mai de seamă din vremea sa: la Cezareea Capadociei, unde s-a împrietenit cu Sfântul Vasile, la Cezareea Palestinei, la Alexandria și la Atena, școala cea mai înaltă de atunci, unde a și fost rugat să rămână ca profesor.
S-a întors în Capadocia, iar tatăl său, care era acum bătrân, l-a sfințit preot, fără voia lui. Voind tatăl său să-l sfințească episcop în locul său, Sfântul Grigorie a fugit în pustie, lângă Sfântul Vasile cel Mare, prietenul său, de unde s-a întors peste o vreme, fiind chemat în ajutor de tatăl său, ajuns la neputință din cauza bătrâneții. Mai târziu a fost sfințit episcop pentru cetatea Sasima, tot fără voia lui, de către Sfântul Vasile cel Mare.
Era un cuvântător înnăscut. Iubea viața duhovnicească, poezia creștină și teologia pe înțelesul oamenilor.
Când Biserica din Constantinopol a fost amenințată de rătăcire, întrucât dreapta credință a fost primejduită de înșelătoarele învățături ale ereticilor Arie și Macedonie, Sfântul Grigorie a fost chemat de puținii drept-credincioși care mai erau în cetate ca să le fie păstor, iar el a primit. Sfântul Grigorie a adunat pe credincioși într-o bisericuță mărginașă, pe care a numit-o biserica Învierii, deschisă chiar în casa uneia dintre rudele sale.
Aici a rostit și vestitele cinci Cuvântări teologice, care i-au adus faima de mare cuvântător de Dumnezeu, adică teolog, pentru că tâlcuia, pe înțelesul oamenilor, dreapta învățătură despre Sfânta Treime. Astfel, el i-a întors pe cei mai mulți la dreapta credință, devenind arhiepiscop al cetății imperiale, Constantinopolul.
În această calitate, el a participat la cel de-al doilea Sinod Ecumenic, care s-a ținut în anul 381, la Constantinopol, pe vremea binecredinciosului împărat Teodosie cel Mare (379-395).
Sfântul Grigorie a adus multe dovezi contra învățăturilor greșite care tulburau atunci Biserica, el susținând dumnezeirea Duhului Sfânt și învățătura ortodoxă despre Sfânta Treime. Din pricina unor neînțelegeri provocate de invidia unora, în scurtă vreme, Sfântul a părăsit scaunul arhieresc al capitalei și s-a retras în singurătate, unde, până la sfârșitul vieții sale, a alcătuit multe scrieri și poeme despre viața duhovnicească și despre teologia ortodoxă, pe care le-a lăsat moștenire Bisericii.
În teologia sa, Biserica Răsăritului regăsește tâlcuită propria ei teologie despre Sfânta Treime; de aceea, creștinătatea îl cinstește pe Sfântul Grigorie ca fiind cel mai mare teolog al Sfintei Treimi.
Și astfel, trăindu-și credința și tâlcuind oamenilor învățătura despre Dumnezeu și tainele Lui, Sfântul Grigorie s-a mutat la Domnul la 25 ianuarie, în anul 389.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote