View Single Post
  #117  
Vechi 15.08.2019, 12:04:30
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.905
Implicit

După un post de două săptămâni, la 15 august, prăznuim atât pământeasca adormire a Maicii Domnului, cât și slăvita ei trecere în împărăția Fiului. Dumnezeu Cel Veșnic a intrat în timp, Dumnezeu Cel nevăzut s-a făcut văzut, Dumnezeu Cel necuprins s-a făcut cuprins și purtat în brațe, ca un prunc. Prin Maica Domnului, Cel care era departe de noi, prin faptul că este Dumnezeu necreat, S-a făcut aproape de noi, S-a făcut unul dintre noi, S-a făcut Om. Prin Maica Domnului, Fiul lui Dumnezeu Cel Veșnic a luat chip de om, ca pe noi, oamenii, să ne aducă la asemănarea cu Dumnezeu. Prin Maica Domnului, Împăratul ceresc, Fiul lui Dumnezeu cel veșnic, S-a făcut pământean, ca pe noi pământenii să ne ridice la ceruri. Prin Maica Domnului, Dumnezeu Cel nemuritor S-a făcut om muritor, pentru ca, prin înviere și prin înălțare, nouă, oamenilor, să ne dăruiască, la Învierea cea de obște, viața veșnică. Maica Domnului este întru rugăciuni și întru folosințe neadormită, singura nădejde neschimbată, într-o lume schimbătoare. Fără dureri a fost nașterea sa și fără dureri a fost trecerea sa în lumea de dincolo. Ea, în care boldul morții a fost omorât, este începutul Vieții celei mai bune. Maica Domnului este început al Vieții celei mai bune, pântecele ei cel pururea fecioresc L-a purtat pe Cel ce este Viața însăși, fiind astfel Maica Vieții. Adormirea Maicii Domnului reprezintă un semn eshatologic, adică anticipează sfârșitul spre care ne îndreptăm cu toții. De aceea, praznicul Adormirii nu este unul trist, ci are o bucurie ascunsă, o bucurie a nădejdii celor viitoare, care ar trebui să însoțească sfârșitul oricăruia dintre noi. Maica Vieții a fost așezată în mormânt, însă acesta a devenit pentru ea scara care urcă la ceruri, așa cum ar trebui să fie mormântul fiecăruia dintre noi. Chiar dacă nu suntem învredniciți de darul ridicării la cer, va exista un moment când „toți cei din morminte vor auzi glasul Lui; și vor ieși cei care au făcut cele bune, spre învierea vieții, iar cei care au făcut cele rele, spre învierea osândei“ (Ioan 5, 28-29), când sperăm că ne vom asemăna Maicii Domnului. De aceea, Adormirea sa poate fi considerată ca o arvună a vieții veșnice de care sperăm să ne învrednicim cu toții, ajutați fiind și de mijlocirea celeia ce este întru folosințe neadormită.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote