Așa cum spune glykys cred și eu. De altfel, parabola așa și se intitulează de către Biserică: „Despre grijile vieții”.
Cei implicați în ale lumii sunt mai puțin cu inima la Dumnezeu, de obicei.
Însă nu se condamnă bogăția în sine, întrucât poate fi folosită în scopuri bune (tânărului bogat îi spune s-o dea săracilor), căsătoria la fel, pentru că viața în familie poate fi o permanentă nevoință, dacă soții au dragoste de Dumnezeu.

Rectific: E vorba de „pilda celor poftiți la cină”, nu de „grijile vieții”.