Citat:
În prealabil postat de sophia
Voi cum ati inceput in credinta?
- la varsta mai frageda/ mai tarziu/ mai la batranete
- din familie?
- v-a indrumat/va indruma cineva? Aveti duhovnic, preot de suflet
- a existat un eveniment, o persoana, o carte, un film, vizita la locuri sfinte care v-a indreptat spre credinta, sau v-a intarit-o?
- ati avut rataciri, momente de renuntare, atractie spre alta credinta? Persoane care v-au produs acestea?
- aveti limitari in credinta (atat pot si accept si mai mult nu)
- va simtiti mai bine daca intelegeti, cautati, cititi, sau pur si simplu fara astea
- ati simtit ajutor in momente critice in credinta
- cititi carti legate de, acceptati alte confesiuni/religii, sau le refuzati categoric si sub orice forma?
|
Raspunsurile, sper sa fie de vreun folos.
- putin in copilarie si adolescenta, 'constient' apoi
- oarecum, de la bunica si de la mama
- duhovnicul
- o multitudine, care probabil se pot defini ca 'mila lui Dumnezeu'
- la inceputul facultatii
- cele ale Sfintilor Parinti
- cele de mai sus
- mai ales in sensul parintelui Steinhardt: 'Domnul cand da, da ca boierul'
- nu am inclinatie spre istoria religiilor
Am mai urmarit dialogurile de pe forum ale Dvs. Exista perioade de inceput, de incercari, la toata lumea, care pot veni uneori chiar de la oameni de la care nu te astepti. Peste toate se poate trece, cu putina vointa si cu ajutorul lui Dumnezeu. M-as bucura si va doresc sa gasiti in Ortodoxie cele 'de toate' pe care le-am aflat si eu: libertate, dragoste, mila, ordine, discernamant ... Poate doar de 'sapat' putin ...