Subiect: Istorii cu talc
View Single Post
  #645  
Vechi 17.05.2013, 21:36:47
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.981
Implicit Să vedem ce avea acest om ascuns în inima sa!

Îi făcură autopsie, îi deschiseră inima și rămaseră uimiți: acolo, în inima sa, erau scrise cuvintele: “Iisus, dulcea mea iubire”

Era odată un pelerin care fusese inițiat în rugăciunea minții. Deoarece avea lepădare de sine, meditație, și lipsa grijilor – deoarece nu era legat de familie, muncă sau orice alte lucruri – spunea rugăciunea neîncetat și simțea o foarte mare dragoste pentru Hristos. Adică, cu adevărat avea dumnezeiasca dragoste în sufletul său. El avea o mare dorință să meargă la mormântul cel preasfânt al lui Hristos: credea că acolo își va împlini preaplinul dragostei sale pentru prea iubitul său Hristos.
Deci, se duce la Ierusalim, la mormântului lui Hristos și întră ca să I se închine. Desigur, trăi sentimente puternice de dragoste duhovnicească înflăcărată. El gândea că aici Cel pe Care Îl adora – Iisus Hristos – fusese înmormântat și că acolo se afla mormântul Său gol ș.a.m.d. În timp ce adora sfântul mormânt, chiar acolo pe mormânt, își dădu sufletul! Când ceilalți văzură acest lucru ziseră: “Să vedem ce avea acest om ascuns în inima sa!” Îi făcură autopsie, îi deschiseră inima și rămaseră uimiți: acolo, în inima sa, erau scrise cuvintele: “Iisus, dulcea mea iubire” (un fenomen asemănător s-a întâmplat cu inima Sfântului Ignatie Teoforul). Vedeți cât de mult îl îmbogățise rugăciunea pe acest om? Cât de mult îl îmbogățise cu dragoste divină? Gândiți-vă doar unde s-a aflat după moartea sa! Cu siguranță că îngerii i-au primit sufletul și l-au dus dinaintea tronului lui Hristos încununat de slavă. Doar prin rugăciunea minții ajunge omul la nepătimire. Nici prin multă lectură, ori psalmodiere sau prin orice alt mijloc nu poate ajunge la nepătimire. Cel ce se roagă în acest mod va învăța din propria expierență să urască grăirea în deșert și îndrăzneala și va încerca să-și găsească vreme spre a fi singur pentru a nu pierde starea dohovnicească pe care o dobândește prin rugăciune. Mă rog ca Dumnezeu să vă dăruiască simțământul acestei rugăciuni. Iar când vine harul, atunci veți descoperi aceste lucruri în practică și veți înțelege ce vă spun eu acum.


(Comori duhovnicești din Sfântul Munte Athos culese din scrisorile și omiliile Avvei Efrem)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote