Din Pastorala de Pasti a Preafericitului Lucian:
"Noi poate ne-am obișnuit prea mult să percepem mai degrabă partea exaltantă a Paștilor. E adevărat că lumina și pacea sunt simboluri prin excelență ale sărbătorii, însă la baza acestei lumini și a acestei păci stă o teribilă luptă împotriva puterilor întunericului dusă de Isus. Pentru noi și pentru mântuirea noastră, Însuși Fiul lui Dumnezeu a murit pe Cruce. Este necesar de aceea, atunci când contemplăm Învierea Domnului, și poate în zilele noastre mai mult ca oricând, să conștientizăm enorma forță distructivă a păcatului personal, adevărat lăstar înveninat al păcatului strămoșesc. O forță atât de mare încât drumul înspre Înviere, drumul înspre mântuirea de păcate, trece prin Calea Crucii și ajunge la răstignire. Doar privind Golgota putem înțelege adevăratul preț al păcatelor noastre. Iar înțelegând extremul sacrificiu, înțelegem și explozia de bucurie ce urmează. Fiindcă și tradiția ouălor roșii, și masa bogată, sunt tradiții frumoase ce unesc familiile și oamenii între ei, însă rămân ancorate în realitatea creștină doar în măsura în care ne fac să ne aducem aminte de bucuria reîntâlnirii cu Dumnezeu: de faptul că serafimul ce păzea Grădina Raiului își pune din nou sabia în teacă. Și atunci chiar avem ce sărbători: suntem din nou primiți la banchetul Împărăției Cerurilor!
Primele cuvinte adresate de către Isus ucenicilor după Înviere sunt un imperativ al vieții creștine: bucurați-vă! Isus înviat este rațiunea bucuriei ucenicilor. O bucurie ce începe prin anunțul arhanghelului Gabriel în Nazaret, prin acel “Bucură-te cea plină de har!” și se împlinește odată cu Învierea Domnului. Maica Sfântă este prima creatură ce poartă în inima Ei adevăratul izvor al bucuriei: Isus, Fiul lui Dumnezeu. Îl poartă și ni-L dăruiește și nouă, fiilor Ei din umbra Crucii. Din acel moment, bucuria Mamei devine bucuria fiilor."
Intreaga pastorala,
aici.