[Krautrock]

În prealabil postat de Adr.iu91

Haideti mai baieti, zau asa. E atat de simplu incat pana si Inteligenta Artificiala ne raspunde simplu. Dumnezeu are memorie perfecta! (intrebarea in fisier).

Da, in fisierul pe care l-ati postat se spune intr-adevar ca Dumnezeu este atotstiutor, asadar de aici rezulta ca el are memorie. E logic! Numai ca eu vorbeam despre altceva, adica despre ce inseamna ca Dumnezeu are memorie. Iar fisierul respectiv nici macar nu atinge aceasta problema, deoarece teologia nu si-a propus niciodata sa explice cum se pastreaza si se transmite informatia. Si chiar daca aceasta pare o problema care nu afecteaza deloc ideile noastre despre Dumnezeu, in realitate ea atinge tocmai ideea de spirit imaterial atotstiutor.

Filosofiile materialiste au facut un mare deserviciu ideii de materie, de fapt au pus-o in opozitie cu ideea de spirit si definind-o ca fiind ceva care poate fi observat in mod direct. De exemplu o piatra e materie, sau un gaz. Era o definitie specifica secolelor al XVII-lea si al XVIII-lea. Intre timp au mai aparut si alte lucruri in peisaj. Domeniul observabilului s-a largit incluzand si alte lucruri care nu pot fi observate in mod direct si care sunt la fel de reale precum pietrele, de exemplu atomii, fortele care ii leaga, ba chiar unul si-a dat seama ca exista o echivalenta intre masa si energie (adica intre ceva material si ceva imaterial), ele fiind acelasi lucru. Ba chiar acelasi individ si-a dat seama ca in univers liniile drepte sunt de fapt linii curbe, deoarece obiectele inzestrate cu masa deformeaza spatiul si chiar curgerea timpului in apropierea lor. Asadar, prin "materie" am ajuns intre timp sa intelegem o multime de lucruri pe care inainte le-am fi definit mai degraba prin termenul "spirit". Nu mai spun ca unii au pus sub semnul intrebarii insasi ideea de cauzalitate aratand ca la un anumit nivel al realitatii fenomenele se petrec in mod aleator, imprevizibil, incontrolabil. Unul pe nume Schrodinger vorbeste chiar despre unde probabilistice care au chiar confirmare experimentala. Deci realitatea s-a largit foarte mult pentru noi in ultima vreme. Adica modurile in care informatia se prezinta pentru noi sunt extraordinar de diverse. Iar oamenii care la inceput isi pastrau informatia pe tablete de lut, pe pietre, lemne si hartie si-o pastreaza acum pe cristale de dimensiuni nanometrice si deja exista cercetari in domeniul memoriilor care se bazeaza pe configuratiile de atomi. Atomii nu se vad la microscop. La fel, nu se vad nici undele gravitationale, desi cu vreo cativa ani in urma au fost detectate unde gravitationale care au fost emise in urma coliziunii intre doua gauri negre. Si tot la fel, nu se vad radiatiile de microunde care ne-au aratat cum era universul in primele sute de mii de ani de la formare. In toate aceste cazuri insa, informatia are un suport in realitate. Nu ma refer la faptul ca in spatele informatiei ar exista intr-adevar ceea ce credem noi ca ar exista. S-ar putea ca in spatele a ceea ce vedem sa existe cu totul altceva. Insa niciodata informatia nu apare in neant.

Or dupa definitia dumneavoastra, memoria lui Dumnezeu s-ar baza pe neant, deoarece informatia prezenta in ceea ce dumneavoastra numiti memoria lui n-are niciun suport.

In realitate, dumneavoastra il concepeti pe Dumnezeu dupa chipul unui om. El gandeste, pentru ca si oamenii gandesc, el are tinere de minte pentru ca si oamenii au tinere de minte, el e capabil sa actioneze pentru ca si oamenii fac asa si la fel ca oamenii el are emotii si sentimente, unele pozitive, altele negative. Toate aceste atribute el le are in grad absolut. Insa pentru ca nimeni nu l-a vazut pe Dumnezeu, ba chiar nici nu poate sa-l vada, el trebuie sa fie inobservabil. Pe de alta parte, el nu poate sa fie complet inobservabil, altfel n-ar putea actiona in lume, insa de asemenea nici nu se poate accepta ca el poate fi cercetat, ceea ce intra in contradictie cu faptul ca el produce efecte in domeniul realitatii. Faptul ca universul e infinit nu ii impiedica pe oameni sa-l cerceteze, insa acest lucru nu e valabil si despre Dumnezeu, iar aici intram in contradictii din care nu mai putem iesi. Vorbim despre caracterul atotstiutor al lui Dumnezeu, insa nu stim ce se afla in spatele cuvantului "atotstiutor" si nici macar nu stim daca se afla ceva, desi afirmam in mod raspicat ca "exista ceva". Normal ar fi sa vorbim doar despre lucruri despre care stim. Cat despre cele despre care nu stim, ar fi cazul sa asteptam pana aflam ceva.

In definitiv, exista lucruri despre care stim ca exista, exista lucruri despre care stim ca nu exista si exista lucruri despre care nu stim nimic. Faptul ca Dumnezeu e atotstiutor e un lucru despre care nu stim nimic.