Citat:
În prealabil postat de monicapotop
buna, ma numesc monica si sunt casatorita cu sotul meu de 4 ani jumatate. el este sufletul meu, ne cunoastem de cand eram copii si practic am crescut impreuna. necazul meu amar e ca nu putem avea copii. sotul a trecut printr-o operatie de un an si desi medicii ne dau putine sanse pentru a face copii, repectiv prin inseminare tot nu am reusit.
ne rugam seara de seara la bunul Dumnezeu sa se indure de noi. Nu stiu...as muri sa am o viata fara copii. Am cheltuit foarte mult pe medicamente si analize si tot felul si Dumnezeu ne-a scos in cale si oameni buni si mai putini buni. Stiu ca nu sunt raspunsuri de dat, dar durerea e foarte mare pentru amandoi si la 30 ani ni-e greu sa ne impacam cu ideea ca nu vom avea copii.
|
Am citit undeva o revelatie in care se spunea ca cei nascuti in eprubeta nu ar avea suflet. Apoi unii embrioni sunt distrusi altii inseminati, dar distrugerea embrionilor poate fi considerata ca avort ce se iarta prin spovedire si tot asa.Nu stiu adevarul dar e probabil mai bine sa fie adoptie in cazul asta. Dar ultimul cuvant trebuie sa il aiva preotul.
Rugaciunile la icoane facatolrare de minuni saul la sfinti ca Sf Nicolae, au adus copii nascuti natural unde nu se astepta nimeni, inclusiv doctorii. Eu cred ca bine ca parintii sa isi dea copii lui Dumnezeu asa cum a fost dat Imparatul Constantin si Parintele Cleopa.