[CristianR]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

E rau sau e bine ? Nu stiu. Ceea ce stiu e ca este un dat. Si, daca menirea Bisericii este salvarea sufletelor, ea trebuie sa se adapteze: nu la (ne)credinta lumii de azi, nici la (i)moralitatea lumii de azi, dar la ritmul lumii de azi.

Felul în care percepem trecerea timpului ţine de intensitatea cu care participăm la ceea ce se petrece în intervalul de timp la care ne referim, în cazul de faţă slujbele Bisericii, în mod special Liturghia.
Dacă suntem doar spectatori şi participăm (a se citi asistăm) dintr-o dorinţă de a ne conforma unei porunci pe care nu o asumăm şi lăuntric, tot mai puţin vom răbda.

Când slujea părintele Galeriu, liturghia era mai lungă, ajungea cam la 4 ore, având în vedere că şi predicile durau aprox. o oră. Părintele nu era niciodată grăbit, rostirile sale din timpul slujbelor le simţeai venind dintr-o profundă trăire, pe care o transmitea şi participanţilor. Toată biserica devenea rugătoare împreună cu sfinţia sa, întrucât el o făcea din tot sufletul.

Era un mare rugător, cum spunea şi N. Steinhardt, şi consider că în sensul ăsta ar putea fi necesară o reformă a liturghiei. Şi nu doar preoţii trebuie să fie rugători, ci şi cei ce cântă (să o facă rugându-se); şi, bineînţeles, şi noi, ceilalţi participanţi.