partea a 3-a
II Morfologie
Morfologia gramaticală se ocupă cu forma cuvintelor și cu rolul lor.
Cuvintele limbii ebraice clasice pot avea rol de: verb, substantiv, adjectiv, numeral, pronume (nehotărât, personal, demonstrativ, relativ, interogativ), conjuncție, prepoziție.
În general, BAZA cuvintelor ebraice corespunzătoare cuvintelor lungi din limba română (adică substantive, verbe, numerale, adjective) este constituită din 3 consoane.
Există și cuvinte alcătuite din 4 sau 5 consoane.
Desigur, cuvintele ebraice scurte corespunzătoare pot fi alcatuite din una sau 2 consoane, dar pot fi alcătuite și din 3 consoane.
Dar majoritatea cuvintelor au ca regulă rădăcina din 3 consoane.
În cuvintele din aceeași familie, cele 3 consoane sunt identice !
Aceste consoane care alcătuiesc cuvântul sunt foarte importante, indiferent dacă se pronunță sau nu, pentru că de prezența sau absența unei consoane depinde înțelesul cuvântului.
Se mai știe și faptul că textele ebraice ale Vechiului Testament NU au conținut inițial semne pentru vocale, situație care s-a menținut multe secole după apariția creștinismului. Abia în secolele 8-10 d.H. s-au notat vocalele printr-un sistem de puncte si liniuțe aranjate sub consoane, pentru ca să nu se piardă pronunția originală a cuvintelor.
Această vocalizare grafică a textului s-a facut de către anumiți rabini , numiți masoreți, de la “masora” = tradiție.Așa s-a ajuns la ceea ce azi se cunoaște drept Textul Masoretic (TM) al VT.
Aceasta fiindcă limba ebraică vorbită în vremea apariției scrierilor care compun a VT a fost treptat înlocuită cu aramaica , începând cu secolul 6 î.H., după revenirea din exilul babilonian. Deja în epoca lui Hristos se vorbea curent numai aramaica, ebraica clasică fiind apanajul exclusiv preoțimii și cărturarilor evrei.
Deci TM după care se fac traducerile moderne ale VT este cu circa 1200 de ani mai nou decat Septuaginta (LXX).
|