Dintre crezurile personale ale lui Frankl mai redau:
Disperarea este [o] Suferinta lipsita de [fara] Sens.
De îndata ce omul gaseste un sens pentru suferinta sa sau un sens pentru viata sa în pofida suferintei sale, el devine capabil sa o îndure. Frankl îl citeaza aici pe Nietzsche: , Cel ce are un motiv pentru care sa traiasca, poate îndura aproape orice .
CREZUL MEU PSIHIATRIC
"Nu se poate concepe nimic care sa îl conditioneze într-atât de mult pe om încât sa îl lase fara nici cea mai mica urma de libertate. De aceea chiar si în cazurile nevrotice si psihotice, o ramasita de libertate tot îi ramâne omului, oricât de limitata ar fi ea. Într-adevar, nucleul cel mai launtric al personalitatii pacientului nu este nici macar atins de psihoza. O persoana psihotica incurabila poate sa îsi piarda utilitatea, dar sa îsi pastreze demnitatea sa de om. Acesta este crezul meu psihiatric. Fara el as considera ca nu merita sa fiu psihiatru. De dragul cui as fi? Doar de dragul unei masinarii a creierului distrusa, care nu poate fi reparata? Daca pacientul nu ar fi mai mult decât atât, eutanasia ar fi justificata."
PSIHIATRIA REUMANIZATA
"Prea multa vreme – de fapt vreme de o jumatate de secol – psihiatria a încercat sa interpreteze mintea omului mai degraba ca pe un mecanism si, în consecinta, si terapia bolilor mentale mai degraba în termenii unei tehnici. Eu cred ca acest vis a fost suficient de mult visat. Ceea ce începe sa mijeasca acum la orizont nu sunt schitele unei medicini psihologizate, ci cele ale unei psihiatrii umanizate. În orice caz, un medic care ar continua sa îsi vada în principal rolul ca pe unul de tehnician, ar marturisi prin aceasta ca el nu vede în pacientul sau nimic mai mult decât o masinarie, în loc sa vada dincolo de boala, fiinta lui umana! Fiinta umana nu este un lucru printre alte lucruri; lucrurile se determina unele pe altele, în vreme ce omul se auto-determina. Ceea ce el devine – în limitele înzestrarii sale si ale mediului sau – este ceea ce el a facut din sine însusi. În lagarele de concentrare, de pilda, în aceste laboratoare pe viu, pe aceste piste de încercare, am vazut si marturisim ca unii din tovarasii nostrii s-au comportat asemeni porcilor, în vreme ce altii s-au comportat asemeni sfintilor. Omul poarta în sine ambele potentialitati; pe care dintre acestea o actualizeaza, depinde de deciziile sale, iar nu de conditiile în care sa gaseate. Generatia noastra este realista, caci am ajuns sa cunoastem omul asa cum este în realitate. Nu-i asa, omul este acea fiinta care a inventat camerele de gazare de la Auschwitz! Dar, el este, deopotriva, si acea fiinta care a intrat în aceste camere de gazare cu fruntea sus, cu rugaciunea Tatal nostru sau Shema Israel pe buzele sale."
Povestea unui om care a devenit un numar, care a devenit om
„Într-o zi, dupa eliberarea mea, m-am plimbat pe câmpia înflorita, mult, mult de tot, înspre târgusorul cel mai apropiat de lagar. Ciocârliile se avântau spre cer si le ascultam trilurile vesele. Nu era tipenie de om cât vedeai cu ochii. Nu era nimic altceva decât pamântul si cerul nesfârsit si bucuria ciocârliilor si nemarginirea spatiului. M-am oprit, am privit în jur, si în sus, spre cer, si am cazut în genunchi. În clipa aceea nu mai stiam de mine si de lumea din jur – un singur lucru era prezent în mintea mea – mereu acelasi: „Am strigat catre Domnul din închisoarea mea strâmta si El mi-a raspuns în nemarginirea spatiului”. Cât de mult am stat îngenuncheat si am repetat aceste cuvinte, mintea mea nu-si poate aduce aminte… Dar stiu ca în ziua aceea, în ceasul acela, am început o viata noua. Pas cu pas am progresat pâna când am devenit din nou o fiinta umana”. - Man's search for meaning
|