Eu cred ca problema apare atunci cand incercam sa masuram cu unitati de masura conventionale lucruri care nu sunt masurabile in acest fel. Stiinta foloseste astfel de instrumente si unitati de masura, dar nu le putem folosi pentru a demonstra sau a masura existenta sau dimensiunile a ceva ce nu are lungime, latime, inaltime, densitate, greutate ... In aceste conditii, un lucru care nu poate fi astfel masurat nu exista.
Dar, stiinta are legatura cu creierul omului. Intelegerea universului in care ma aflu imi parvine prin acceptarea unor legi descoperite, definite si acceptate ca reale. Am stabilit si am acceptat ca 1+1=2 si am hotarat ca asta este adevarat si, prin extindere, toate celalte legi imi definesc, din punct de vedere material, spatiul in care ma aflu si invat cum anume este cel mai bine sa interactionez cu el. (Nu ca asta i-a fost de vreun folos omenirii, pentru ca din atat de multa stiinta am ajuns sa distrugem micul nostru univers pe care tocmai ne straduim sa-l descoperim si sa-l intelegem).
De celalata parte a creierului, nu in opozitie ci in completare, se afla sufletul unui om. Percepem lumea in care ne aflam nu numai cu mintea ci si cu trairile noastre. Acestea nu pot fi masurate de uneltele stiintei, dar ele exista si sunt foarte puternice, chiar daca nu au corporalitate: bucuria, tristetea, ura, iubirea, mania, frica ... si atat de multele altele.
Pot fi un om extrem de inteligent, foarte cunoscator al stiintei in foarte multe domenii, un iluminat, si totusi viata mea, omul din mine sa fie nefericit, trist, neimplinit emotional ... Un suflet pustiu nu poate echilibra viata unui creier genial ...
De suflet se ocupa credinta. Dumnezeul pe care Il cunosc eu mi-a redat viata, m-a restaurat. A adunat cioburile risipite ale existentei mele si le-a recladit in omul care sunt astazi.
Credinta in Dumnezeu nu inseamna ignoranta, dupa cum nici stiinta nu a adus lumina. Dumnezeu viu si prezent in viata mea inseamna echilibru, pace, rabdare si puterea de a trece prin situatii potrivnice. Lucruri pe care nu mi le da nici i-podul, nici automobilul electric, nici macar o calatorie pe Luna.
Fiecare isi are locul sau, iar pentru o viata implinita avem nevoie de amandoua. De stiinta, ca sa intelegem pe ce planeta traim, de Dumnezeu pentru a intelege ce sens avem.
Parerea mea ...