View Single Post
  #1  
Vechi 23.06.2021, 02:52:53
tigeratlantic9's Avatar
tigeratlantic9 tigeratlantic9 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.04.2008
Locaţie: Galati
Religia: Ortodox
Mesaje: 162
Implicit Trăiesc că sa mănânc.Mananc pe fond emoțional.

Mâncarea e placerea vieČ›ii mele Č™i practic trăiesc că să mănânc, nimic nu mă face mai fericit că niČ™te mâncare de genul pizzei sau carne, Č™niČ›ele, chiftele, burgeri plus ceva dulce, sucuri din când în când, nu trece zi sa nu mănânc dulce.
Problema e alta, am 130 kg Č™i am schizofrenie Č™i TOC Č™i practic puČ›ine lucruri mă fac fericit, nu am prieteni, nu am job, nu am cariera, nu am iubita Č™i probabil nici nu o sa am, nu am decât liceul Č™i am Č™i multe probleme serioase de concentrare plus astm Č™i probleme dentare..faza e că oricât aČ™ încerca să fac alte lucruri de exemplu să citesc tot la mâncare îmi stă gândul Č™i mibse face foame des, pofta Č™i mai des, eu pot zice că marea mea iubire e mâncarea Č™i nu cea sănătoasă ci cea gustoasa.Stau acasă mult timp, sunt pensionat pe caz de boala Č™i frigiderul se deschide cam des, daca nu mănânc într-o zi ceva bun gen pizza, mini calzoni sau ciocolata nu mă simt bine.Bine e când simt senzaČ›ia de saČ›ietate dar durează puČ›in Č™i cum se digera mâncarea Č™i trec 2-3 ore cum iar mi se face foame..practic eu cred că e psihologic totul, mănânc pe fond emoČ›ional, nu am bucurii, viaČ›a mi-e ratata, nu mă bucură multe lucruri in viaČ›a (nu pot zice că nu mă bucură nimic am câteva dar nivelul de bucurie e foarte redus), cea mai mare satisfacČ›ie am când mănânc gustos..Legume Č™i fructe nu prea mănânc nu prea mi se par atractive..Eu chiar am găsit cauza pentru care sunt în situaČ›ia asta, mâncatul emoČ›ional Č™i din cauza majorelor decepČ›ii Č™i nerealizări ale mele în viaČ›a până acum plus faptul că am făcut schizo acum câČ›iva ani, înainte aveam doar toc, faptul asta deci, mă face să mă refugiez în mâncare Č™i să compensez lipsurile prin mâncare..nu reuČ™esc să mă simt bine făcând alta activitate decât la nivel de 35, 40 la sută, în schimb mâncarea pare activitatea mea preferata părinČ›ii merei îmi spun asta.Viata mea e un dezastru in sensul că sunt Č™i cred că cel mai mare neîndemânatic pe care l-a avut lumea asta Č™i nu sunt bun la nimic decât că în trecut am învăČ›at f bine la Č™coală, asta e singura mea realizare niste diplome arate Č™i niČ™te amintiri in care profesorii mă lăudau ptr că învăČ›ăm bine Č™i eram cuminte.dar acum ajuns sa am numai regrete Č™i viaČ›a mea sa fie foarte limitata.Eu nu simt că trăiesc, ci doar că supravieČ›uiesc, mai am Č™i frica majora de moarte tanatofobie de mi-e frica sa nu mor in somn când mă culc iar în general mă gândesc des la moarte.Si lucrurile stand in felul asta vreau sa vă întreb cum sa îmi iau gândul de la mâncare Č™i să nu mai trăiesc că să mănânc ci să mănânc că să trăiesc Č™i cum sa am Č™i alte activităČ›i care să îmi placă la fel de mult că mâncarea..Cum sa nu mai mănânc pe fond psihologic, emoČ›ional, cum sa nu mă mai refugiez în mâncare?
Fac tratament cu risperidona Č™i fluoxetina ptr schizo Č™i toc, daca contează.
Îmi vreau viaČ›a din copilărie, de dinainte de vârstă de 16 ani înapoi(acum am 27), atunci m- îmbolnăvit psihic începând totul cu un atac de panică Č™i insomnii continuând cu toc Č™i făcând in final schizo..mi-e dor de trecut, daca aČ™ putea da timpul înapoi as fi cel mai fericit, avut o copilărie frumoasa.Acum nimic nu mai e la fel..sad story Č™tiu.dat e realitatea în care trăiesc acum.
Reply With Quote