Citat:
În prealabil postat de icamilin
Nu-mi vine sa cred ca azi cand ma incearca niste sentimente de deznadejde, cand simt ca totul de darama in jurul meu sa realizez ca aceste pilde mi-au dat foarte mult de gandit.
Primesc raspuns la gandurile mele, mi se certifica ceea ce stiam de fapt, ca unele evenimente rele prin care trecem pot fi de fapt bune si invers.
Depinde cand constientizam. De-as putea sa nu cartesc, sa nu ma mai simt o victima voi castiga foarte mult duhovniceste.
Am inca mult de lucru la capitolul: RUGACIUNE, SMERENIE...
|
draga Icamilin
cine crezi ca n-are de lucru la capitolul asta? tu macar ai pus inceput...
Orice necaz durează pana ii întelegem mesajul de cele mai multe ori paradoxal, scandalos chiar: binecuvantare deghizata in blestem. Dureaza pana cand cuvintele ajung de la minte la inima. Pana cand intelegem ca tot ce ni se intampla are un rost, o noima, un invelis amar pana dai de miezul dulce, un inteles acum si alt inteles mai tarziu.
Rational, teoretic toti stim ca drumul spre mormantul gol, spre propria noastra inviere trece neaparat prin Golgota jertfei. Dar pana nu experimentam pe viu intr-un fel sau altul drama lui "Eli, Eli lama sabahtani", sufletul se amageste singur in confortul opac si insipid al autosuficientei si nu stie cum sa capete ce-i lipseste. Jertfa lui Hristos n-are pe ce sa se "sudeze" (ca sa-l citez pe MariS) decat pe jertfa asumata a fiecaruia dintre noi.
iti recomand un film profund despre taina suferintei si cum iadul inchisorii devine poarta care rai, prin credinta : "Binecuvantata fii inchisoare", ecranizare dupa romanul autobiografic "Bénie sois-tu, prison" al scriitoarei Nicole Valery Grossu, victima a inchisorilor comuniste.
cateva fragmente din carte aici:
http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Nico...rossu.htm#frag
si aici o scurta prezentare incitanta realizata de criticul de film Elena Dulgheru
http://www.nistea.com/media/film/inchisoare-film.htm