[Igor_Paslusnik]

"crincrin", eu nu sunt tentat de aşa ceva. Nici timp n-am, nici dispoziţie, nici cu prea mult folos duhovnicesc nu găsesc propunerea, din moment ce ne considerăm unii pe alţii nu numai străini, dar şi patologici, bolnavi psihic, cu fals misticism şi alte prerogative gratuite, de folos la mântuire, desigur...
Şi nici nu ne cerem iertare în aroganţa noastră şi cerbicele demonic ce ne conduce viaţa, înseamnă că încă considerăm că e bine ce am spus, e adevărat, suntem convinşi că aşa este...

Şi forumul nu moare, decât în mintea celor neputincioşi.
Orice s-a scris pe forum, rămâne aici şi peste 20 de ani, dacă mai sunt oameni şi servere şi hard-diskuri, chiar dacă nu mai scrie nimeni nimic, timp de ani şi ani...

Nu înseamnă că Noul Testament a murit (?) fiindcă... nu a mai scris nimeni nimic în el (?)
Sau orice carte poftim, orice filosofie, ideologie, moare, că nu mai scrie nimeni nimic în ea? Poftim?

Gândirea ta e puerilă... Parcă ai fi o fetiţă de 5 anişori, foarte alintată şi răsfăţată, care dacă vede că nu i se face voia în jurul ei, începe să urle plângând, dându-se cu fundul de pământ.

Dar nu vreau să arăt problemele, fără să propun şi o soluţie: trebuie să fi mulţumită, să nu doreşti nici un strop de aroganţă, de impunere, faţă de nici o fiinţă, insectă, animal sau om, să nu doreşti să ai părerea de tine însuţi bună, să nu te mai consideri plină de bătrâneţe şi înţelepciune.
Da, ştiu, ai suferit, ai fost dezamăgită cumplit, dar vestea cea bună? Hristos a înviat. Iartă-l pe bărbatul ce ţi-a greşit, iartă-l că te-a rănit şi te-a decepţionat, asta fiindcă ai avut aşteptări prea mari de la el. Nu ai fost mulţumită. Iartă-te pe tine, iartă-ne pe noi. Nu avea aşteptări şi standarde la înălţimile mândriei, ci cât mai mici, şi nu aştepta nimic de la nimeni, şi vei ajunge sî te bucuri de orice zâmbet al oricărui om, dacă vezi că suntem cum suntem, iubeşte-ne, suportă-ne, fi ca o mamă, femeie în Hristos, gingaşă, suavă, plăcută vederii, citirii, cu prezenţă care odihneşte şi mângâie şi aşa nu numai că tu primeşti har, dar vei străluci dorind pe Domnul şi dragostea şi dialogul între oameni...
Fi mulţumită, femeie, fi mulţumită cu belşugul de har ce este în jurul tău şi la uşa inimii tale, ca să-L poţi primi...

Personal, da, te las... Domnul să te miluiască.

Iartă-mă că am fost poate prea aspru cu tine.