[axios]

m-am confruntat de curand cu o situatie asemanatoare. era in joc binecuvantarea parintilor ei. pe care nu o aveam. erau impotriva si nu acceptau nicio discutie. nu conteaza motivul. ideea e ca pana la urma au avut cuvantul hotarator. si au lucrat la psihic indelung pana cand i-au introdus indoielile in suflet. de aici la despartire a fost doar un pas. care s-a si infaptuit. din pacate.
depinde foarte mult de cat este persoana legata de familie. cat e de matura. cat e de independenta. cat e de inteleapta. binecuvantarea parintilor este foarte importanta. si e greu cand ruptura este asa mare. ei niciodata nu vor accepta ca fiul lor sa plece de la credinta pe care ei o cred dreapta. si, chiar daca ii vor ierta lui aceasta, pe tine nu te vor accepta. tu vei fi perceputa ca cea care l-a smuls din credinta. si nu veti avea liniste.
si nici el, nici tu, nu trebuie sa mergeti la o credinta sau alta doar pentru iubire. el trebuie sa fie convins ca tu esti pe calea cea buna si sa vina pe drumul cu adevarat mantuitor. altfel va fi intors usor. si la tine va fi la fel. insa riscul la tine e mai mare. tu poti pierde mantuirea. la tine nu vor fi parintii care sa te traga inapoi poate. si vei fi ispitita sa lasi tu de la tine pentru binele vostru. insa nu va fi un inceput bun. si... banuiesc ca nu mai e nevoie sa-ti spun ce va urma.
e complicat. sfatul meu: fa ascultare de duhovnic. oricat de greu ti-ar fi. e spre binele amandurora.
Domnul si Maica Domnului sa te lumineze si sa-ti dea nadejde!