,,Starea de remuscare este o recunoastere implicita a existentei binelui in noi,sau cel putin a ideii de bine,remuscarea are o dialectica a ei puternica.Cat timp avem remuscari,pentru ceea ce am facut sau pentru ceea ce n-am facut si am irosit in zadar,inseamna ca o mantuire este posibila,seninatate absoluta,prin care contururile realitatii,atat de labile,de cutremurate de pasiuni,se vad in sfarsit clar.Pentru ca aceste contururi sa ajunga la limpezimea lor este necesar,mai intati,ca ele sa fi suferit un cutremur."(Adrian Paunescu).

Vivi orice evreu cu inclinatii de profet apocaliptic pe langa mesaj,in lunga traditie vechi testamentara,facea si un gest simbolic,un manifest al mesajului transmis,nu te opri la jumatatea drumului :) Daca mesajul are un crescendo atunci gestul este momentul de paroxism....insa mare atentie.Putini stiu ca pe vremea cand romanii asediau Ierusalimul,pe ziduri se plimba,intr-un demers simbolic, un profet straniu numit tot Isus care la randul sau,ceva in genul demersului tau, umplea cerul si pamantul cu lamentatiile sale despre sorta orasului pacatos.Acesta insa nu a apucat sa fie crucificat,un bolovan de la o catapulta romana l-a facut greu de identificat... :)