Citat:
În prealabil postat de heaven
Asta,probabil,pentru ca tindem mereu sa fim in competitie cu cei din jurul nostru,cand tot ceea ce ar trebui sa ne intereseze este sa fim in competitie cu propria persoana.
In ce sens spun asta,nu e vorba de o competitie reala,ci de o "crestere" spirituala,sa fim preocupati si constienti ca viata asta este un dar pentru ca noi sa putem evolua,sa descoperim in noi insine si sa daruim ce este mai bun in jurul nostru.
Din momentul in care vom constientiza asta vom intelege ca a ne compara vesnic cu cei din jur este un nonsens care poate duce la neliniste interioara,otraveste...niciodata nu vom putea fi cei mai bogati,frumosi,inteligenti,culti etc etc,intotdeauna va fi o alta persoana care va fi mai ceva,va avea mai mult decat noi etc.Si atunci,ce facem?Traim o nebunie care duce nicaieri...
Sa invatam sa dam ce este mai bun din noi,sa fim clipa de clipa prezenti si constienti de actiunile noastre fara a ne gandi la ce fac cei din jur mai prejos sau presus de noi si atunci ne vom putea bucura de realizari senini,linistiti,naturali.
|
Ca o completare: Atunci cand ne vom bucura pentru binele celuilalt, cand nu vom privi cu invidie ori cu manie ca aproapele nostru este mai "bogat, frumos, inteligent, cult, etc.", atunci cand ne vom bucura pentru el, indiferent ca a luat o nota mai mare la examen sau are un servici mai bun, atunci cred ca putem spune ca ne bucuram curat.